11 definiții pentru pereu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERÉU, pereuri, s. n. Strat de piatră care căptușește un taluz, un șanț sau o suprafață înclinată de teren pentru a împiedica surparea pământului sau eroziunea lui de către ape. [Pl. și: peree] – Din fr. perré.

pereu sn [At: NOM. MIN. I, 303 / Pl: ~ee / E: fr perré] Strat de piatră care acoperă taluzurile sau care căptușește șanțurile înalte, pentru a le proteja împotriva eroziunii sau a surpării. corectată

PERÉU, peree, s. n. Strat de piatră care căptușește un taluz, un șanț sau o suprafață înclinată de teren pentru a împiedica surparea pământului sau eroziunea lui de către ape. – Din fr. perré.

PERÉU, pereuri, s. n. Strat de piatră care căptușește un taluz, un șanț sau o suprafață de teren înclinată, pentru a împiedica surparea pămîntului sau roaderea lui de către ape.

PERÉU s.n. Strat de piatră care acoperă taluzurile sau căptușește șanțurile înclinate cu scopul de a le proteja împotriva eroziunilor sau de a împiedica surpările. [Pl. -uri. / < fr. perré].

PERÉU s. n. îmbrăcăminte de piatră, de beton care căptușește un șanț înclinat pentru a împiedica eroziunea sau surparea. (< fr. perré)

PERÉU ~ri n. Căptușeală de piatră aplicată pe o suprafață înclinată pentru a preveni surparea sau eroziunea. /<fr. perré

*peréŭ n., pl. eĭe și eurĭ (fr. perré, d. pierre, peatră). Zid fără ciment la marginea uneĭ șosele, unuĭ cheŭ orĭ unuĭ șanț ca să nu se surpe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peréu s. n., art. peréul; pl. peréuri

peréu s. n., art. peréul; pl. peréuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

peréu (peréuri), s. n. – Zid de susținere din piatră, fără ciment. Fr. perré.Der. pereia, vb. (a întări cu ziduri).

Intrare: pereu
pereu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pereu
  • pereul
  • pereu‑
plural
  • pereuri
  • pereurile
genitiv-dativ singular
  • pereu
  • pereului
plural
  • pereuri
  • pereurilor
vocativ singular
plural
pereu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pereu
  • pereul
  • pereu‑
plural
  • peree
  • pereele
genitiv-dativ singular
  • pereu
  • pereului
plural
  • peree
  • pereelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pereu

  • 1. Strat de piatră care căptușește un taluz, un șanț sau o suprafață înclinată de teren pentru a împiedica surparea pământului sau eroziunea lui de către ape.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: