11 definiții pentru pentacord
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PENTACORD, pentacorduri, s. n. 1. Liră cu cinci coarde, folosită în Antichitate. 2. Grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. [Pl. și: pentacorde] – Din fr. pentacorde.
pentacord sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri, ~e / E: fr pentacorde] 1 Liră cu cinci coarde, folosită în Antichitate. 2 Grup de cinci trepte succesive ale unei scări muzicale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENTACORD, pentacorduri, s. n. 1. Liră cu cinci coarde, folosită în antichitate. 2. Grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. [Pl. și: pentacorde] – Din fr. pentacorde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PENTACORD s.n. 1. Liră cu cinci coarde. 2. Grup de cinci trepte succesive ale unei scări muzicale. [< fr. pentacorde, cf. gr. pente – cinci, chorde – coardă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENTACORD s. n. 1. instrument cu cinci coarde, în Grecia antică, asemănător unei lire. 2. (muz.) sistem de cinci sunete succesive, formând o cvintă perfectă. (< fr. pentacorde, lat. pentachrodus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PENTACORD ~uri n. 1) (în antichitate) Liră cu cinci coarde. 2) Ansamblu de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. /<fr. pentacorde
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*pentacórd n., pl. urĭ și oarde (vgr. pentáhordon). La ceĭ vechĭ, liră cu cincĭ coarde.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pentacord s. n., pl. pentacorduri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pentacord s. n., pl. pentacorduri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pentacord s. n., pl. pentacorduri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pentacord (< gr. πέντε, „cinci” + χορδή, „coardă, sunet”) 1. Instrument cu 5 corzi în Grecia antică, asemănător unei lire*. Despre p. nu avem indicații precise. 2. Scară de 5 sunete treptate cuprinse într-un interval de cvintă* perfectă. În modurile (I, 3) medievale occid. (v. și greg., muzică), p. asociat tetracordului* alcătuia ansamblul de octavă* al modului. În funcție de poziția p. se constituia starea modului: autenticul = p + tetracord; plagalul = tetracord + p.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pentacord, pentacordurisubstantiv neutru
- 1. Liră cu cinci coarde, folosită în Antichitate. DEX '09 DN
- 2. Grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- pentacorde DEX '09 DEX '98 DN