14 definiții pentru penați

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENAȚI s. m. pl. (La etrusci și la romani) Zei ai căminului, ai casei; statui ale acestor zei. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates.

penați smp [At: NEGULICI / E: lat penates, fr pénates] 1 (Mit) Zei protectori ai căminului și ai familiei la romani, care erau venerați sub forma unor statui așezate pe vatră. 2 (Fig) Casă părintească. 3 (Fig) Cămin.

PENAȚI s. m. pl. Nume dat, în mitologia romană și etruscă, unor divinități considerate a fi ocrotitoare ale casei și ale familiei. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates.

PENAȚI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoare ale casei și ale familiei. Un neam... Vine-n pămîntul italic și-aduce penații din Troia. COȘBUC, AE. 12. ♦ Fig. Cămin, casă (părintească). Ne-am restabilit în penații noștri din Schöneberg. CARAGIALE, O. VII 174.

PENAȚI s.m.pl. Zei ai casei la romani. ♦ (Fig.) Cămin, casă părintească. [< lat. penates, cf. fr. pénates].

PENAȚI s. m. pl. zei ai casei la romani; statuile acestor zei. ◊ (fig.) cămin, casă părintească. (< lat. penates)

PENAȚI m. pl. 1) (în mitologia romană) Zei ocrotitori ai casei și ai familiei. 2 Statuie a acestor zei. 3) fig. Vatră părintească; cămin. /<lat. penates

penați m. pl. 1. Mit. zei domestici la cei vechi; 2. fig. locuință: a se reîntoarce la penații săi.

*penáțĭ m. pl. (lat. penates). Zeiĭ domesticĭ aĭ Romanilor și Etruscilor. Fig. Locuință: a-țĭ revedea penațiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

penați s. m. pl., art. penații

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

penați s. m. pl. Nume dat în mitologia romană și etruscă divinităților care ocroteau casa și familia și care erau venerați sub forma unor statui așezate pe vatră. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates, fr. pénates.

Intrare: penați
substantiv masculin (M97)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • penați
  • penații
genitiv-dativ singular
plural
  • penați
  • penaților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

penați, penațisubstantiv masculin plural

  • 1. (La etrusci și la romani) Zei ai căminului, ai casei; statui ale acestor zei. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Un neam... Vine-n pămîntul italic și-aduce penații din Troia. COȘBUC, AE. 12. DLRLC
    • 1.1. figurat livresc Cămin, casă (părintească). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ne-am restabilit în penații noștri din Schöneberg. CARAGIALE, O. VII 174. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.