9 definiții pentru pelvis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÉLVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis.

PÉLVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis.

pelvis sn [At: BIANU, D. S. / Pl: ~uri / E: lat pelvis] 1 Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din cele două oase coxale și din osul sacru. 2 (Pex) Cavitate cuprinsă între oasele amintite mai sus Si: bazin.

PÉLVIS s.n. (Anat.) Bazin (4) [în DN]. [< lat., fr. pelvis].

PÉLVIS s. n. bazin (6). (< lat., fr. pelvis)

PÉLVIS ~uri n. anat. Parte a scheletului omenesc situată la baza trunchiului și formată din oasele iliace; bazin. /<lat. pelvis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pélvis s. n., pl. pélvisuri

pélvis s. n., pl. pélvisuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÉLVIS s. 1. v. bazin. 2. pelvis renal v. bazinet.

PELVIS s. (ANAT.) bazin, (pop.) prag, (înv.) lighean.

Intrare: pelvis
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelvis
  • pelvisul
  • pelvisu‑
plural
  • pelvisuri
  • pelvisurile
genitiv-dativ singular
  • pelvis
  • pelvisului
plural
  • pelvisuri
  • pelvisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pelvis

  • 1. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: