pedo¹- [At: DN³ / V: ped~ / E: fr pédo- cf gr παίς, παίδος] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1 (Referitor la) educație. 2 Creștere.

PEDO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) educație”, „creștere”. [Var. ped-. / < fr. pédo-, cf. gr. pais, paidos – copii].

PED³(O)-, -PED, -PEDIE/PEDI(O)- elem. „copil”; „creștere, educație”. (< fr. péd/o/-, -pède, – pédie, -pédi/o/-, cf. gr. pais, -dos, paideia)

-ped² [At: DN³ / E: fr pède, it -pedo] Element secund de compunere savantă cu semnificațiile: 1 Educator. 2 Crescător

ped¹- vz pedo¹-

-PED² Element secund de compunere savantă cu semnificația „educator”, „crescător”. [< fr. -pède, it. -pedo, cf. gr. pais, paidos – copii].

PED¹- v. pedo¹-.

PEDI- v. pedo²-.

-PED¹ elem. ped³(o)-. ()

PEDI¹-, -PED/PEDO- elem. „picior”. (< fr. pédi-, -pède, pédo-, cf. lat. pes, pedis)

PEDI²(O)- elem. ped³(o)-.

PEDIO- elem. ped³(o)-.

PEDO-₁ „tînăr, copil; creștere, educație”. ◊ gr. pais, paidos „copil” > fr. pédo-, it. id., engl. id., germ. pädo- > rom. pedo-. □ ~filie (v. -filie₁), s. f., atracție sexuală pentru copii, care se manifestă mai ales la bătrîni; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Amfimixie prin copularea gameților haploizi și formarea zigotului. 2. Fuzionare a celulei adulte cu una tînără, la zaharomicete; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Precocitate a înfloririi unor plante lemnoase în stadiul juvenil. 2. Înmulțire sexuată în stare larvară; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Știință despre copil. 2. Curent în pedagogie care a absolutizat factorul biopsihic în educația copilului. 3. Studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici, ereditari etc.; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen al stabilizării unor structuri primitive sau larvare în stadiul de animal adult; ~nosologie (v. noso-, v. -logie₁), s. f., studiu al bolilor caracteristice copilăriei; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază bolile psihice ale copilului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., ansamblu de tehnici de educare și de reeducare a copiilor; sin. tehnologia creșterii copilului.

PED-, v. PEDO-₁. □ ~agogie (v. -agogie), s. f., știință care studiază metodele de educație și de instruire a tineretului; ~erastie (v. -erastie), s. f., perversiune sexuală constînd în atracție homosexuală pentru băieți; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care studiază bolile copilului; sin. medicină infantilă; ~iatru (v. -iatru), adj., s. m. și f., (medic) specialist în pediatrie.

-PED₁ „care instruiește, care corectează”. ◊ gr. pais, paidos „copil” > fr. -pède, germ. -päd > rom. -ped.

PEDIO-₁ „copil”. ◊ gr. paidion „copil mic” > fr. pédio- > rom. pedio-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare a înălțimii și a greutății copiilor mici; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea lungimii nou-născuților.