pedant, ~ă [At: HELIADE, O. II, 81 / Pl: ~nți, ~e / E: fr pédant, ger pedant] (D. oameni) 1 a Care are pretenții de erudiție și de competență Si: (înv) pedantesc (1), pedantic (1). 2-5 av, a (Într-un mod) (exagerat de) meticulos Si: (înv) pedantesc (2-3), pedantic (2-3). 6-7 smf, a (Persoană) care face mereu paradă de erudiție, de competență deosebită. 8-9 smf, a (Persoană) care supără prin minuțiozitate exagerată în lucrurile cele mai neînsemnate. 10 smf (Frî) Profesor. 11 smf (Frî) Învățător.

PEDANT², -Ă, pedanți, -te, s. m. și f. Persoană care face paradă de erudiție; om meticulos peste măsură, tipicar. V. formalist, chițibușar. Grași pedanți, burdufi de carte și de-nvățătură goi, Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi. MACEDONSKI, O. I 97. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari. EMINESCU, O. I 134. Dacă este ca neamul romîn să aibă și el o limbă și o literatură, spiritul public va părăsi căile pedanților și se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradițiile și obiceiurile pămîntului, unde stau ascunse încă și formele și stilul. RUSSO, S. 36.

PEDANT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are pretenții neîntemeiate de erudit; meticulos, chițibușar, formalist. [< fr. pédant].

PEDANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are pretenții nejustificate de erudiție, de competență; meticulos, formalist. (< fr. pédant, germ. Pedant)

PEDANT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care manifestă un spirit exagerat de disciplină și punctualitate (mai ales în lucruri neînsemnate); caracterizat prin meticulozitate deosebită. 2) Care are pretenții de erudiție și de superioritate; doctoral. /<fr. pédant, germ. Pedant

*pedánt, -ă s. (fr. pédant, d. it. pedant, cuv. de aceĭașĭ orig. cu pedagog). Ignorant autoritar care dă o colosală importanță lucrurilor neînsemnate și pretinde ca toțĭ să facă ca el: un pedant din evu mediŭ. Adj. Un aer pedant, o carte pedantă. Adv. În mod pedant. V. tipicar, pareatcă și chițibușar.

pedant adj. m., s. m., pl. pedanți; adj. f., s. f. pedantă, pl. pedante

pedant adj. m., s. m., pl. pedanți; adj. f., s. f. pedantă, pl. pedante