PECTORAL, -Ă, pectorali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. ◊ (Și substantivat, m.) Mușchi pectoral = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus. 2. Care se folosește ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. S. n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament constând dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni și marii preoți iudei. – Din fr. pectoral, lat. pectoralis.

pectoral, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 171/7 / V: (înv) ~toralț^[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr pectoral, lat pectoralis] 1-2 a Referitor la piept (1-2). 3-4 a Din regiunea pieptului (1-2). 5-6 a Al pieptului (1-2). 7 sm Mușchi din sistemul muscular al omului, situat în regiunea pieptului. 8 a Care se folosește ca remediu în bolile de piept. 9 sn Pieptar de metal care constituia una dintre piesele armurii romane. 10 sn Ornament dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purta pe piept faraonul egiptean sau marele preot la evrei. corectat(ă)

PECTORAL, -Ă, pectorali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se folosește ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. S. n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament constând dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni și marele preot la evrei. – Din fr. pectoral, lat. pectoralis.

PECTORAL, -Ă, pectorali, -e, adj. 1. (Anat.) De la piept, al pieptului. Mușchi pectorali. ▭ Anghină pectorală v. anghină. (Med.) Care se folosește în bolile de piept. Sirop pectoral. Ceai pectoral..

PECTORAL, -Ă adj. 1. Privitor la piept, al pieptului; (și s.m.) (Mușchi) al pieptului. 2. Care se folosește în bolile de piept. [< fr. pectoral, lat. pectoralis].

PECTORAL, -Ă I. adj. 1. referitor la piept. ◊ (s. m.) (mușchi) al pieptului. 2. în bolile de piept. II. s. n. 1. pieptar de metal, piesă a armurii romane. 2. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei. (< fr. pectoral, lat. pectoralis)

PECTORAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de piept; propriu pieptului. Durere ~ă. Os ~. 2) Care este folosit în tratarea bolilor de piept. Infuzie ~ă. /<fr. pectoral, lat. pectoralis

pectoral a. 1. privitor la piept: mușchi pectorali; 2. bun de piept: tizană pectorală. ║ n. ornament ce marele preot la Evrei purta pe piept.

*pectorál, -ă adj. (lat. pectoralis). De la pept: mușchiĭ pectoralĭ. Bun contra boalelor de pept: ceaĭ pectoral, florĭ pectorale (nalba, viorica, macu, socu, teĭu). S. n., pl. e. Peptar în armatura celor vechĭ. Peptar de gală (stofă cu petre prețioase) pe care-l purtaŭ faraoniĭ și marele preut al Jidanilor.

pectoralț sm, a vz pectoral

peptoral, ~ă a vz pectoral

pectoral² (mușchi) s. m., pl. pectorali

pectoral¹ adj. m., pl. pectorali; f. pectorală, pl. pectorale

pectoral² (mușchi) s. m., pl. pectorali

pectoral¹ adj. m., pl. pectorali; f. pectorală, pl. pectorale

pectoral adj. m., (mușchi) s. m., pl. pectorali; f. sg. pectorală, pl. pectorale

pectorali s. m. pl. (glum.) sâni de femeie, țâțe