8 definiții pentru pectoral (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PECTORÁL, -Ă, pectorali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. ◊ (Și substantivat, m.) Mușchi pectoral = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus. 2. Care se folosește ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. S. n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament constând dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni și marii preoți iudei. – Din fr. pectoral, lat. pectoralis.

pectoral, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 171/7 / V: (înv) ~tora[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr pectoral, lat pectoralis] 1-2 a Referitor la piept (1-2). 3-4 a Din regiunea pieptului (1-2). 5-6 a Al pieptului (1-2). 7 sm Mușchi din sistemul muscular al omului, situat în regiunea pieptului. 8 a Care se folosește ca remediu în bolile de piept. 9 sn Pieptar de metal care constituia una dintre piesele armurii romane. 10 sn Ornament dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purta pe piept faraonul egiptean sau marele preot la evrei. corectată

  1. În original, tipărit incomplet: V: ~toral LauraGellner

PECTORÁL, -Ă, pectorali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se folosește ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. S. n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament constând dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni și marele preot la evrei. – Din fr. pectoral, lat. pectoralis.

PECTORÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la piept. ◊ (s. m.) (mușchi) al pieptului. 2. în bolile de piept. II. s. n. 1. pieptar de metal, piesă a armurii romane. 2. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei. (< fr. pectoral, lat. pectoralis)

pectoral a. 1. privitor la piept: mușchi pectorali; 2. bun de piept: tizană pectorală. ║ n. ornament ce marele preot la Evrei purta pe piept.

*pectorál, -ă adj. (lat. pectoralis). De la pept: mușchiĭ pectoralĭ. Bun contra boalelor de pept: ceaĭ pectoral, florĭ pectorale (nalba, viorica, macu, socu, teĭu). S. n., pl. e. Peptar în armatura celor vechĭ. Peptar de gală (stofă cu petre prețioase) pe care-l purtaŭ faraoniĭ și marele preut al Jidanilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pectorál3 (pieptar) s. n., pl. pectorále

pectorál (pieptar, ornament) s. n., pl. pectorále

Intrare: pectoral (s.n.)
pectoral2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pectoral
  • pectoralul
  • pectoralu‑
plural
  • pectorale
  • pectoralele
genitiv-dativ singular
  • pectoral
  • pectoralului
plural
  • pectorale
  • pectoralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pectoral (s.n.)

  • 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Ornament constând dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni și marii preoți iudei.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: