patrulea, ~ra [At: CORESI, EV. 262 / V: (îvp) ~rălea, ~râlea, patru, patrul / E: patru¹ + -lea] (Cu arp „al”, „a”) 1-2 no, a (Număr) care se află între al treilea și al cincilea. 3 smf Obiect care ocupă locul patru¹ (1) într-un șir. 4 sm (Îe) A fi al ~ A nu-i fi dorită prezența. 5 a (Îcs) A ~ra parte Care reprezintă cu aproximație una din porțiunile rezultate în urma împărțirii întregului în sferturi. 6 a (Îlav) A ~ra oară În mod repetat de patru¹ (1) ori.

PATRULEA, PATRA num. ord. (Precedat de art. «al», «a») Care se află între al treilea și al cincilea. În al patrulea ceas, armașul... porni spre gazda minorităților. SADOVEANU, Z. C. 132. E a treia oară cînd se întîmplă. A patra oară, să știi... C. PETRESCU, C. V. 133. Pentru a patra oară m-am cercat în asemenea excursiuni și de astă dată rezultatul a fost considerabil. BOLLIAC, O. 265.

pátrulea (al), a pátra num. ordinal (ea dift.). Care vine după al treilea: rîndu al patrulea, clasa a patra.

patrălea no vz patrulea

patrâlea no vz patrulea

patrul no vz patrulea

lumea a patra sint. s. Populația foarte săracă din țările dezvoltate ◊ „În mijlocul «societății de consum» o veritabilă «lume a patra» condamnată la existență în cercul vicios al sărăciei.” R.l. 7 IV 80 p. 6; v. și 24 XII 79 p. 6 (după fr. quart-monde; DMC 1965)

AL PATRULEA a ~a num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul patru în ordinea numărării; care vine după al treilea. ~ rând. ◊ A ~a parte fiecare din părțile egale ale unui întreg împărțit în patru; o pătrime; un sfert. /patru + le + a

patrulea (al ~) (desp. pa-tru-) num. m., f. a patra; al IV-lea/al 4-lea, a IV-a/a 4-a

patrulea (al ~) (pa-tru-) num. m., f. a patra; al IV-lea/al 4-lea, a IV-a/a 4-a

patrulea (precedat de al) num. m. (sil. -tru-), f. a patra