26 de definiții pentru patrulă patraulă patrol patrolă patruilă patrul pătrăulă pătrulă peatrulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle.

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle.

patru sf [At: LB / V: (îrg) ~ro (Pl: ~oale), (înv) ~raulă, ~rol sm, ~ul sm, ~ulie, ~uilă, pătrăulă, păt~, peat~ / Pl: ~le / E: ger Patrulle, fr patrouille, rs патруль] 1-4 Grup de militari, rar de civili, pe jos, călare, pe mașini de luptă sau pe nave izolate, care îndeplinește o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură. 5-8 (Prc) Persoană care face parte dintr-o patrulă (1-4). 9 (Îe) A face de ~ A păzi. 10 (Îe) A merge în ~ A cerceta, a iscodi. 11 Formație de zbor alcătuită din trei sau patru avioane de luptă.

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară destinată a cerceta pe inamic sau terenul, a supraveghea ordinea, a executa recunoașteri; strajă. Apoi iarăși multă vreme, nici un semn, decît urme de pași pe zăpadă, pe care patrulele le urmăreau prin viscol și ceață. DUMITRIU, V. L. 70. Patrulele continuau să circule pe străzi, PAS, Z. IV 37. Patrulele romînești privegheau acum malul drept al Dunării. ODOBESCU, S. III 575.

PATRÚLĂ s.f. Mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii. ♦ Formație de zbor compusă din trei-patru avioane de luptă. [Cf. germ. Patrouille, rus. patrul, fr. patrouille].

PATRÚLĂ s. f. 1. mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere. 2. formație de zbor din trei-patru avioane de luptă. (< germ. Patrulle)

PATRÚLĂ ~e f. Grup de militari care circulă pe un traseu având misiunea de supraveghere sau de recunoaștere. /<germ. Patrulle

patrulă f. 1. raită de noapte ce soldații fac într’un oraș; 2. detașament care face patrulă. [Rus. (din fr. patrouille)].

*patrúlă f., pl. e (fr. patrouille, d. patrouiller, a patrula; it. pattuglia). Arm. Detașament de cîțĭ-va soldațĭ trimeșĭ ca să menție liniștea în timp de pace saŭ să cerceteze terenu și să spioneze în timp de războĭ. – În Ban. Trans. și patrólă pl. e și -ól, pl. oale (pol. patrol, rus. patrúlĭ, germ. patrulle); în Mold. sud. și patraúlă (după caraulă).

pătrău1 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~le / E: nct] (Reg) 1 Practică de a trage clopotul seara. 2 Sunet al clopotului care se trage seara.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patrúlă (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle

patrúlă s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATRÚLĂ s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.)

PATRU s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

patrúlă (patrúle), s. f. – Grup de militari care fac de pază sau cercetează. – Var. înv. patrolă. Fr. patrouille, prin intermediul germ. Patrulle, pol. patrol; rus. patrulj.Der. patrula, vb. (despre militari, a merge în misiune).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PATRULĂ subunitate de aviație de vânătoare sau de vânătoare-bombardament compusă din patru avioane, având personal navigant și tehnic corespunzător, care face parte dintr-o escadrilă.

pătrăúlă s.f. (reg.) trasul de seară al clopotului; clopotul care se trage.

Intrare: patrulă
  • silabație: pa-tru-lă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patru
  • patrula
plural
  • patrule
  • patrulele
genitiv-dativ singular
  • patrule
  • patrulei
plural
  • patrule
  • patrulelor
vocativ singular
plural
patraulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patrol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patrolă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patruilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patrul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătrăulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătrulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peatrulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

patrulă patraulă patrol patrolă patruilă patrul pătrăulă pătrulă peatrulă

  • 1. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Apoi iarăși multă vreme, nici un semn, decît urme de pași pe zăpadă, pe care patrulele le urmăreau prin viscol și ceață. DUMITRIU, V. L. 70.
      surse: DLRLC
    • Patrulele continuau să circule pe străzi, PAS, Z. IV 37.
      surse: DLRLC
    • Patrulele romînești privegheau acum malul drept al Dunării. ODOBESCU, S. III 575.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: