12 definiții pentru patină (strat)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pati1 sf [At: ODOBESCU, S. II, 301 / Pl: ~ne / E: fr patine] 1 Strat de cocleală care se formează cu timpul pe suprafața obiectelor de cupru sau de aliaje de cupru, de obicei sub acțiunea agenților atmosferici. 2 Strat asemănător cu cel descris mai sus care se formează, cu timpul, pe suprafața unor obiecte de metal, de piatră, a unor clădiri etc. 3 Culoare, aspect mai întunecat pe care-l capătă cu vremea anumite obiecte, clădiri etc. 4 Culoare, lustru care i se dă unui obiect, în scop decorativ, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii.

PATÍNĂ1 s. f. 1. Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

PATÍNĂ1 s. f. 1. Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

PATÍNĂ1 s. f. Strat subțire care se formează cu timpul, sub influența agenților atmosferici, pe suprafața obiectelor de metal, de lemn, de piatră, pe clădiri, pe monumente, dîndu-le aspect de vechime. Argintul s-a învechit și a prins patină. STANCU, D. 488. In minunatul Muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz, care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301.

PATÍNĂ2 s.f. Strat subțire care apare sub influența agenților atmosferici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. [Cf. fr. patine, it. patine].

PATÍNĂ2 s. f. 1. strat subțire format sub acțiunea factorilor climatici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine)

PATÍNĂ1 f. 1) Strat subțire de culoare verde care se formează cu timpul pe suprafața obiectelor de bronz sau de aramă ca urmare a procesului de oxidare. 2) Depunere care se formează pe suprafața unor obiecte (de piatră, de lemn) sub influența factorilor atmosferici. /<fr. patine

*patínă f., pl. e (fr. patine, it. pátina, de orig neșt.). Un fel de cotleală a vechilor obĭecte de bronz, maĭ ales a monetelor (ceĭa ce se obține și pe cale chimică p. a înșela susținînd că-s vechĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patínă2 (strat pe suprafața unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei

patínă (strat pe suprafața unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATÍNĂ s. cocleală, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect.)

PATI s. cocleală, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trece pe patină expr. (deț.) a lustrui.

Intrare: patină (strat)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pati
  • patina
plural
genitiv-dativ singular
  • patine
  • patinei
plural
vocativ singular
plural

patină (strat)

  • 1. (numai) singular Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cocleală verzitură 2 exemple
    exemple
    • Argintul s-a învechit și a prins patină. STANCU, D. 488.
      surse: DLRLC
    • În minunatul Muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz, care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin analogie Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (numai) singular Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: