pateric sn [At: CAT. MAN. I, 158 / Pl: ~ice, ~uri / E: slv патєрикъ, ngr πατερικόν] 1 Colecție de texte bisericești în care sunt cuprinse viețile unor părinți canonizați ai Bisericii creștin-ortodoxe. 2 Text care face parte dintr-o astfel de colecție Si: (înv) otecinic.

PATERIC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări, din care unii sînt socotiți de biserică în rîndul sfinților. Ai citit povestea din pateric cînd un duhovnic bătrîn a poruncit ucenicului să înfigă răsadul în pămînt cu rădăcina în sus? STĂNOIU, C. I. 139.

PATERIC ~ce n. rel. Carte în care este descrisă viața unor persoane canonizate de biserică. /<sl. pateriku

pateric n. colecțiune de viețile cuvioșilor pusnici. [Gr. mod. PATERIKÓN (din PATÉRAS, părinte)].

pateríc n., pl. urĭ și e (ngr. paterikón, d. patéras, tată, părinte; rus. paterik). Carte care conține biografia sfinților saŭ sihaștrilor. V. otecĭnic, patrologie.

pateric s. n., pl. paterice

pateric s. n., pl. paterice

pateric s. n., pl. paterice

PATERIC s. (BIS.) (înv.) otecinic.

PATERIC s. (BIS.) (înv.) otecinic.

pateric (paterice), s. n. – Cartea cu viețile sfinților părinți. Mgr. πατεριϰόν, parțial prin sl. paterikŭ. Cf. pateriță (mr., megl. pătăriță), s. f. (cîrjă de prelat), din ngr. πατερίτσα, cf. bg., rus. paterica, sb. pȁtarica (Vasmer, Gr., 112).

paterie, paterice și patericuri s. n. Colecție de texte cuprinzând pilde și învățături ale vechilor călugări vestiți prin sfințenie vieții lor, care au trăit în Orient în sec. 4-5 d. Hr.; text dintr-o astfel de colecție; (înv.) otecinic. – Din sl. paterikŭ.