8 definiții pentru patentar
Explicative DEX
patentar sm, a [At: (a. 1833) DOC. EC. 530 / V: ~riu / Pl: ~i / E: patentă + -ar] (Înv) 1-2 (Persoană) care plătea patentă (10) Si: (îvr) patentaș (1-2). 3-4 (Persoană) cu patentă (11) Si: (îvr) patentaș (3-4).
PATENTAR, patentari, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentarii s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PATENTAR, patentari, adj. m. (Înv.; adesea substantivat) Care plătea patentă (2). – Din patentă + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
patentar m. cel înscris între cei cu patentă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*patentár m. (d. patentă). Acela care plătește patentă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
patentariu sm, a vz patentar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
patentar s. m., pl. patentari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
patentar, patentari, adj., s. (înv.) (persoană) care plătește patentă; (persoană) cu patentă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv masculin (AM1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
patentar, patentariadjectiv masculin
-
- Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentari. I. IONESCU, D. 117. DLRLC
- Patentarii s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141. DLRLC
-
etimologie:
- patentă + -ar. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.