PATAGONEZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez.

patagonez, ~ă [At: SFC II, 219 / Pl: ~i, ~e / E: Patagonia + -ez] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Patagoniei sau) este originară de acolo Si: (asr) patagon (1-4). 5 smp Populație care locuiește în Patagonia Si: (asr) patagon (5). 6-7 a Care aparține (Patagoniei sau) patagonezilor (5) Si: (asr) patagon (6-7). 8-9 a Privitor (la Patagonia sau) la patagonezi (5) Si: (asr) patagon (8-9).

PATAGONEZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia sau la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez.

patagonez adj. m., s. m., pl. patagonezi; adj. f., s. f. patagoneză, pl. patagoneze

patagonez adj. m., s. m., pl. patagonezi; adj. f., s. f. patagoneză, pl. patagoneze

patagonez s. m., adj. m., pl. patagonezi; f. sg. patagoneză, g.-d. art. patagonezei, pl. patagoneze

PATAGONEZ s., adj. (rar) patagon.

PATAGONEZ s., adj. (rar) patagon.

PATAGONÉZI (< n. pr. Patagonia) s. m. pl. Nume dat de spanioli (termenul a fost folosit pentru prima oară de Antonio Pigafetta, istoriograful expediției lui Magellan) triburilor amerindiene (majoritatea făcând parte din ansamblul tehuelche) care au trăit în Patagonia; în prezent sunt în pragul extincției (se mai semnalează doar c. 500 de tehuelche, la S de fl. Chubut). duceau o viață nomadă, vânând cu arcul; i-au uimit pe exploratori cu statura lor foarte înaltă. Migrația spaniolă a produs, treptat, apariția a numeroase epidemii cărora p. le-au căzut victime.