9 definiții pentru paroxiton (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton.

PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton.

paroxiton, ~ă [At: PUȘCARIU, L. R. I, 28 / Pl: ~i, ~e / E: fr paroxyton] 1-2 sn, a (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe silaba penultimă. 3 a (D. modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă.

PAROXITÓN, paroxitone, s. n. Cuvînt care are accentul pe penultima silabă.

PAROXITÓN, paroxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe penultima silabă. – Fr. paroxyton (< gr.).

PAROXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) care se accentuează pe penultima silabă. [< fr. paroxyton].

PAROXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care are accentul pe penultima silabă. (< fr. paroxyton, gr. paroxytonos)

PAROXITÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre cuvinte sau forme gramaticale) Care poartă accentul pe penultima silabă. /<fr. paroxyton


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne

paroxitón s. n. (sil. mf. par-), pl. paroxitóne

Intrare: paroxiton (s.n.)
paroxiton2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: pa-ro-, par-o- info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paroxiton
  • paroxitonul
  • paroxitonu‑
plural
  • paroxitone
  • paroxitonele
genitiv-dativ singular
  • paroxiton
  • paroxitonului
plural
  • paroxitone
  • paroxitonelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paroxiton (s.n.)

  • 1. Cuvânt, formă gramaticală care are accentul pe penultima silabă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: