parisilabic, ~ă a [At: BARCIANU, V. / V: (rar) paras~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr parisyllabique] (D. substantive, adjective; îoc imparisilabic) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării, cel puțin la formele cazuale considerate fundamentale Si: (rar) parisilab.

PARISILABIC, -Ă, parisilabice, adj. (Despre substantive sau adjective latinești de declinarea a treia) Care are același număr de silabe la nominativul și genitivul singular. ◊ Declinare parisilabică = declinare la care nominativul singular are același număr de silabe ca genitivul.

PARISILABIC, -Ă adj. (Despre substantive sau adjective) Care are același număr de silabe la nominativ și la genitiv singular; parisilab. ♦ Declinare parisilabică = declinare în cadrul căreia cuvîntul nu-și modifică numărul de silabe. [< fr. parisyllabique].

PARISILABIC, -Ă adj. (despre substantive, adjective) care păstrează același număr de silabe în cursul declinării. (< fr. parisyllabique)

PARISILABIC ~că (~ci, ~ce) (despre substantive și adjective) Care păstrează același număr de silabe la declinare. /<fr. parisyllabique

parisilabic a. se zice de vorbele cari conservă acelaș număr de silabe la toate cazurile.

*parisilábic, -ă adj. (format d. lat. par, păreche, și rom. silabic; fr. parisyllabique). Gram. Care are la nominativ și la cele-lalte cazurĭ tot atîtea silabe: cuvînt parisilabic (ca latinește canis, „cîne”, genitiv tot canis). Pin ext. Declinare parisilabică. – Se zice și parisiláb (fr. parisyllabe), ceĭa ce nu e maĭ bine.

parasilabic, ~ă a vz parisilabic corectat(ă)

parisilabic adj. m., pl. parisilabici; f. parisilabică, pl. parisilabice

parisilabic adj. m., pl. parisilabici; f. parisilabică, pl. parisilabice

parisilabic adj. m. silabic

PARISILABIC adj. (LINGV.) (rar) parisilab. (Cuvânt ~.)

PARISILABIC adj. (LINGV.) (rar) parisilab. (Cuvînt ~.)

PARISILABIC, -Ă adj. (< fr. parisyllabique): în sintagmele cuvânt parisilabic și declinare parisilabică (v.).