PARCĂ², parce, n. pr. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei surori, zeițe ale sorții din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.

parcă² sf [At: NEGULICI / Pl: ~rce / E: lat parca, fr parque] (Mit; mpl) 1 Fiecare dintre cele trei zeițe ale destinului oamenilor, reprezentate, în mitologia romană, cu chipul unor femei bătrâne, dintre care una torcea, alta depăna, iar a treia tăia firul vieții oamenilor Si: ursitoare. 2 (Rar) Personificare a morții.

PARCĂ², parce, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.

PARCĂ³ ~ce f. (în mitologia romană) Fiecare dintre cele trei divinități, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne despre care se credea că stăpânesc viața omului. /<lat. parca, fr. parque

PARCE s. f. pl. Cele trei divinități ale infernului în mitologia antică (despre una se credea că toarce firul vieții omului, despre alta că îl deapănă, iar despre a treia că îl taie). V. ursitoare.

PARCE s.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinități din infern (Clotho, Lachesis și Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. [< lat. parcae].

Parce s. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinități ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. (< lat. Parcae)

Parce f. pl. Mit. divinități infernale cari prezidau la nașterea omului și-i torceau firul vieții: Clotho ținea furca, Lachesis învârtia fusul și Atropos tăia firul.

!parcă² (ființă mitică) s. f., g.-d. art. parcei; pl. parce

parcă s. f., g.-d. art. parcei; pl. parce

Parce, (în mitologia romană), zeițe ale destinului, ocrotitoare, până la identificarea lor cu moirele grecești, ale nașterilor. Erau în număr de trei: Noma (la greci Clotho), Decuma (Lachesis) și Morta (Atropos). Una torcea, alta depăna și a treia curma firul vieții.

PARCE (în mitologia romană), cele trei surori (Nona, Decuma, Morta), considerate zeițe ale sorții. Corespund Moirelor din mitologia greacă.

Párcele – Vechii greci au imaginat că viața omului e în mîna a trei zeități: Parcele, dintre care una, Clotho, ține fusul vieții, alta, Lakhesis, îl deapănă (de aici expresia: firul vieții) și a treia, Atropos, cu fatalul ei foarfece, îl taie. În poezie sau în graiul acelora care vor să evite cuvintul „soartă”, Parcele servesc spre a exprima ideea de ursită. Într-unul din cele cinci Sonete de mart, Anghel și Iosif ironizează pe criticii care așteaptă ca poeții să moară pentru a li se recunoaște meritele: „Ce oameni cumsecade sînt poeții! Cei morți bine-nțeles… Cei ce trăiesc I-aștept să moară toți ca să-i iubesc… O, Parcelor, lungiți-mi firul vieții! În literatură, Parcele mai sînt cunoscute prin perifraza: ”fiicele Nopții„, sau ”fiicele Destinului„ , sau ”fiicele lui Acheron„ (adică ale Infernului). La Fontaine le-a denumit ”les soeurs filandières„ (Surorile torcătoare). Coșbuc pomenește de ele în poemul Atque nos!: ”Soarta noastră-i profețită prin eterne ursitoare,/ N-au murit Lachesis, Clotos. Atropos n-a murit, oare?…" MIT.