O definiție pentru parcurare
Explicative DEX
PARCURA vb. I v. parcurge.
Intrare: parcurare
parcurare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
parcurge, parcurgverb
- 1. A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
- Același ceas... măsura și pașii celor ce parcurgeau cei cîțiva metri ai foaierului. CAMIL PETRESCU, N. 14. DLRLC
- Se urcă în avion să parcurgă cinci sute de kilometri în două ore. C. PETRESCU, Î. II 268. DLRLC
-
- 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: măsura
- Parcurse distrat, cu ochii, calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18. DLRLC
- 2.1. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
-
- A parcurge cu privirea. A parcurge cu ochii. NODEX
-
-
-
- 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- parcourir (după curge). DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.