paraman sn [At: (a. 1877) ap. TDRG / V: perim~ / Pl: ~e / E: ngr παραμανδύας] Bucată de postav pe care este brodată o frază cu conținut religios, purtată de călugări pe spate, sub rasă, timp de câteva zile după ce intră în tagmă.

*paramán și perimán n., pl. e (ngr. paramandýas, id.) O bucată de postav pe care e brodat: „Patimile Domnuluĭ Iisus Hristos le port eŭ” și pe care călugăriĭ o poartă pe spate supt rasă cîte-va zile după ce intră în tagmă: a luat paramanu din mîna preutuluĭ (Augustin Pop, CL. 1935, 2, 8).

periman sn vz paraman

perimán, V. paraman.

paraman s. n., pl. paramane

paraman, paramane s. n. Bucată de postav având brodată o frază cu conținut religios, pe care o poartă călugării pe spate, sub rasă, timp de câteva zile după călugărire. [Var.: periman s. n.] – Din gr. paramandias.

periman s. n. v. paraman.