parafă sf [At: ODOBESCU, S. I, 459 / Pl: ~fe / E: fr paraphe, parafe] 1 (Înv) Trăsătură adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi. 2 (Înv) Iscălitură cu o astfel de trăsătură, pusă, de obicei, pe un act, pe un document, pentru a le întări. 3 (Pex; înv) Linie de ornament. 4 Iscălitură prescurtată, formată din inițiale. 5-6 Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva, întreg, cu prescurtări sau cu inițiale. 7 (Pgn) Ștampilă a unei instituții.

PARAFĂ, parafe, s. f. 1. Iscălitură prescurtată, iscălitură cu inițialele numelui și pronumelui; pecete cu o semnătură sau cu anumite inițiale. 2. Trăsătură de condei adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi; p. ext. linie de ornament. Litere latine cursive fine și împodobite cu parafe. ODOBESCU, S. I 459.

PARAFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe].

PARAFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe)

PARAFĂ ~e f. 1) Semnătură prescurtată. 2) Ștampilă pe care este imprimată semnătura sau inițialele cuiva. 3) Prelungire a semnăturii printr-o trăsătură de condei, care servește drept ornament. /<fr. parafe

parafă f. trăsătură adaosă la o semnătură spre a o deosebi de altele (= fr. paraphe).

*párafă f., pl. e (fr. parafe și paraphe m., mlat. paráphus, lat. parágraphus. V. paragraf). Caracteristica uneĭ iscăliturĭ. V. șah 2.

parafă s. f., g.-d. art. parafei; pl. parafe

parafă s. f., g.-d. art. parafei; pl. parafe

parafă s. f., g.-d. art. parafei; pl. parafe

parafă, parafe s. f. (intl.) amprentă digitală.