paparună sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~roană, păpăr~ / Pl: ~ne, ~ni / E: ngr παππαροῦνα, bg папаруна] (Bot; reg) 1-2 Mac³ (1, 3) (Papaver somniferum și Rhoeas). 3-4 (Lpl) Floare uscată a paparunei (1-2), din care se face ceai. 5-6 Mac(10-11)-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum). 7 Albăstrea (Centaurea cyanus). 8 Rostopască (Chelidonium majus).

PAPARUNĂ, paparune, s. f. 1. Plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori roșii pătate cu negru și cu fructul o capsulă acoperită cu peri aspri (Glaucium cornicidatum ). 2. (La pl.) Florile unei specii de mac, asemănătoare cu cele ale plantei descrise mai sus, din care se face un ceai contra tusei.

paparoană sf vz paparună

păpărună sf vz paparună

paparoane f. pl. florile de mac roșu. [Gr. mod. PAPARUNA].

paparoánă (oa dift.) f., pl. e (bgr. paparúna. V. paparudă). Munt. Rar. Mac roș (papáver rhóeas). Se uzitează maĭ mult la pl. și maĭ ales vorbind de petalele luĭ, care se întrebuințează supt formă de infuziune ca pectorale, potolitoare și sudorifice și contra pojaruluĭ.

paparună (plantă) s. f., g.-d. art. paparunei; pl. paparune

paparună (plantă) s. f., g.-d. art. paparunei; pl. paparune

paparună (plantă) s. f., g.-d. art. paparunei; pl. paparune

paparoană (-ne), s. f. Mac (Papaver Rhoeas). – Var. paparună. Ngr. παπαρόῦνα, din it. papavero (Cihac, II, 682).

PAPARUNĂ s. v. mac, mac-cornut, rostopască.

paparună s. v. MAC. MAC-CORNUT. ROSTOPASCĂ.