15 definiții pentru papă (bis.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa.

PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.

PÁPĂ2, papi, s. m. Șeful bisericii catolice. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. ◊ Expr. A fi mai catolic decît papa v. catolic.

PÁPĂ s.m. Șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papas – părinte].

PÁPĂ s. m. șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). (< lat. papa)

PÁPĂ2 ~i m. Șef suprem al bisericii catolice și al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., sl. pappa

1) pápă m., pl. ĭ (vsl. papa, gr. páppas, lat. papa, tată, epitet respectuos adresat episcopilor. Papa, un papă, al papiĭ saŭ al luĭ papa, unuĭ papă. V. păpădie). Șefu bisericiĭ catolice, cu sediu în Roma. (Se găsește în manuscrise deja în sec. 17). – La Dos. și pápij m. (pol. papiež). V. popă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pápă2 (prelat) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi

pápă (bis.) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁPĂ s. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfântul părinte, suveranul pontif.

PA s. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfîntul părinte, suveranul pontif.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pápă s. m. – Șeful bisericii romano-catolice. Lat. pappa (sec. XVII). – Der. papistaș, s. m. (catolic), din mag. pápistas (Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. παπιστης, bg. papištaš; papal, adj., din fr. papal; papalitate, s. f., format după fr. papauté; papistăși, vb. refl. (a trece la catolicism); papiștășie, s. f. (catolicism); papistășesc, adj. (catolic).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÁPĂ (< lat.) s. m. Capul bisericii romano-catolice, vicar al lui Iisus Hristos și urmaș al Sfântului Petru. Din 1359 ales pe viață, întotdeauna din rândul cardinalilor, de un Conciliu al cardinalilor și al statului Vatican. Din 10 octombrie 1978, papă la Vatican este Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyła), primul papă neitalian începând din 1523. La invitația patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, papa Ioan Paul al II-lea a efectuat o vizită în România (7-9 mai 1999), prima de acest fel într-o țară cu majoritate ortodoxă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi mai catolic decât papa expr. a fi exagerat în privința a ceea ce crede, spune sau face.

mai catolic decât papa expr. exagerat (în ceea ce crede, spune sau face).

Intrare: papă (bis.)
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • papa
plural
  • papi
  • papii
genitiv-dativ singular
  • pa
  • papii
  • papei
plural
  • papi
  • papilor
vocativ singular
  • pa
  • papo
plural
  • papilor

papă (bis.)

  • 1. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi mai catolic (3.) decât (3.) papa (3.).
      surse: DLRLC

etimologie: