PANONIAN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien.

panonian, ~ă [At: LTR² / P: ~ni-an / Pl: ~ieni, ~e / E: fr panonien] (Glg) 1 sm Pliocen din bazinul panonic. 2 sm (Prc) Etaj inferior al pliocenului din Europa Orientală. 3 sm Subetaj superior al sarmațianului. 4-6 sm (Prc) Substraturi geologice din panonian (1-3). 7-9 a Care aparține panonianului (1-3). 10-12 a Care se referă la panonian (1-3).

PANONIAN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de straturi geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien.

PANONIAN s. n. Seria de straturi geologice și epoca pliocenului din podișul Transilvaniei și din depresiunea panonică.

PANONIAN s.n. (Geol.) Etajul inferior al pliocenului din podișul Transilvaniei și din depresiunea panonică, echivalent cu subetajul superior al sarmațianului din Europa orientală. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. pannonien].

PANONIAN, -Ă adj., s. n. (din) etajul inferior al pliocenului din bazinul panonic (subetajul superior al sarmațianului din Europa orientală). (< fr. pannonien)

panonian² (desp. -ni-an) s. n.

panonian² (-ni-an) s. n.

panonian s. n. (sil. -ni-an), pl. panoniene

PANONIAN, etaj al Miocenului superior din Paratethysul central (Depr. Panonică și bazinele adiacente) reprezentat prin depozite salmastre îndulcite (marne, nisipuri cu intercalații de cărbuni). Denumirea de P. a fost dată (1879) de Roth von Telegd întregii succesiuni stratigrafice formate din depozite salmastre și dulcicole, cuprinse între Sarmațian și Holocen, din cadrul Depr. Panonice.