8 definiții pentru panicard (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard.

panicard, ~ă smf, a [At: SFC II, 122 / Pl: ~rzi, ~e / E: fr paniquard] 1-4 (Prt) (Persoană) care se lasă cuprinsă de panică (și-i influențează și pe alții, răspândind panică).

PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Peior.) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard.

PANICÁRD, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de panică. [< fr. paniquard].

PANICÁRD, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care se lasă ușor cuprins de panică. II. adj. care denotă, manifestă panică. (< fr. paniquard)

PANICÁRD ~dă (~zi, ~de) 1) și substantival Care este cuprins (neîntemeiat) de panică. 2) Care provoacă (nejustificat) panică. /<fr. paniquard


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde

panicárd adj. m., s. m., pl. panicárzi; f. sg. panicárdă, pl. panicárde

Intrare: panicard (adj.)
panicard1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panicard
  • panicardul
  • panicardu‑
  • panicardă
  • panicarda
plural
  • panicarzi
  • panicarzii
  • panicarde
  • panicardele
genitiv-dativ singular
  • panicard
  • panicardului
  • panicarde
  • panicardei
plural
  • panicarzi
  • panicarzilor
  • panicarde
  • panicardelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

panicard (adj.)

  • 1. rar Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: