2 definiții pentru panic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

panic, ~ă [At: VĂCĂRESCU, IST. 268 / E: ngr , fr panique] 1 a (Înv; d. spaimă, frică etc.) Care se produce brusc, intens și de obicei fără motiv. 2 sf Spaimă subită și violentă, în general neîntemeiată și având de obicei caracter colectiv. 3 sf (Îe) A intra în ~ă A se neliniști în cel mai înalt grad.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pánic adj. m., pl. pánici; f. sg. pánică, pl. pánice

Intrare: panic
panic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panic
  • panicul
  • panicu‑
  • panică
  • panica
plural
  • panici
  • panicii
  • panice
  • panicele
genitiv-dativ singular
  • panic
  • panicului
  • panice
  • panicei
plural
  • panici
  • panicilor
  • panice
  • panicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)