9 definiții pentru palută pălută pălată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

palu1 sf vz pălută

PALÚTĂ, palute, s. f. (Transilv.; învechit) Palat, castel. Din larguri de palută ies patru portărei. Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. COȘBUC, P. II 194. Fost-ai în casa de cătră răsărit a palutei mele? RETEGANUL, P. V 20.

PALÚTĂ, palute, s. f. (Înv. și reg.) Palat, castel. – Magh. palota.

pălu sf [At: ȘINCAI, HR. I, 149/5 / V: pal~, ~la / Pl: ~te, ~uți / E: mg palota] 1-2 (Trs) Palat1 (1-2). 3 (Pex) Casă mare, frumoasă.

1) palát n., pl. e (ngr. paláti, d. lat. Palatium, dealu Palatin și [pin ext.] casa împăratuluĭ Aŭgúst, situată pe acest deal; it. palazzo, engl. germ. palast, rus. paláta. V. păraț). Casă mare și sumptuoasă (locuită de un suveran orĭ de un personagiŭ ilustru). Suveranu, stăpînu palatuluĭ și alte persoane care locuĭesc în palat: o revoluțiune de palat. Mare edificiŭ public: palatu universitățiĭ, palatu justițiiĭ, palatu administrativ.Vechĭ. Azĭ. Maram. polátă, pl. e (sîrb. polata, bg. polat), palútă (ung. polota) și paleaț n., pl. ețe saŭ eațurĭ (pol. palac, d. it. palazzo). V. polată și hardughie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: palută
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palu
  • paluta
plural
  • palute
  • palutele
genitiv-dativ singular
  • palute
  • palutei
plural
  • palute
  • palutelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălu
  • păluta
plural
  • pălute
  • pălutele
genitiv-dativ singular
  • pălute
  • pălutei
plural
  • pălute
  • pălutelor
vocativ singular
plural
pălată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

palută pălută pălată

etimologie: