palpare sf [At: DM / Pl: ~pări / E: palpa] 1 Atingere ușoară cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea unor țesături sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul Si: (rar) palpație (1), (înv) pipăire. 2 Examinare a suprafeței unor obiecte, cu mâna sau cu palpatorul Si: (rar) palpație (2).

PALPARE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa; examinare a unui bolnav prin atingerea sau apăsarea cu mîna a corpului.

PALPARE s.f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; (spec.; med.) examinare prin pipăire a anumitor părți ale corpului; palpație. [< palpa].

palpare s. f., g.-d. art. palpării; pl. palpări

palpare s. f., g.-d. art. palpării; pl. palpări

palpare s. f., g.-d. art. palpării; pl. palpări

PALPARE s. (MED.) palpație, (înv.) pipăire. (~ bolnavului.)

PALPARE s. (MED.) palpație, (înv.) pipăire. (~ bolnavului.)

PALPÁRE (< palpa) s. f. 1. Procedeu de examinare clinică a bolnavului, făcut de către medic printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații normale sau anormale, a unor formațiuni patologice etc. 2. (TEHN.) Examinare a suprafețelor unui corp solid, cu mâna sau cu un palpator, pentru a se verifica netezimea lor după prelucrare (fină).