9 definiții pentru palatinat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat.

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat.

palatinat sn [At: CR(1830) 1102/44 / Pl: ~uri, ~e / E: fr palatinat] 1-4 Demnitate de palatin2 (1-4). 5 Provincie guvernată de un palatin2 (3). 6 (Pex) Populație a unui palatinat (5).

PALATINÁT, palatinate, s. n. (învechit) Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. Palatinatul Podoliei.

PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].

PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin1. (< fr. palatinat)

PALATINÁT ~uri n. ist. 1) Funcție de palatin. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul palatinului. 4) Provincie guvernată de un palatin. /<fr. palatinat

*palatinát n., pl. e (d. palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saŭ elector palatin. Stat din vechĭu imperiŭ germanic: Palatinatu de Sus orĭ al Rinuluĭ și Palatinatu de Jos. Provincie a regatuluĭ Poloniiĭ: palatinatu Posnaniiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palatinát s. n., pl. palatináte

palatinát s. n., pl. palatináturi

Intrare: palatinat
palatinat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palatinat
  • palatinatul
  • palatinatu‑
plural
  • palatinate
  • palatinatele
genitiv-dativ singular
  • palatinat
  • palatinatului
plural
  • palatinate
  • palatinatelor
vocativ singular
plural
palatinat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palatinat
  • palatinatul
  • palatinatu‑
plural
  • palatinaturi
  • palatinaturile
genitiv-dativ singular
  • palatinat
  • palatinatului
plural
  • palatinaturi
  • palatinaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

palatinat

  • 1. Demnitate, funcție de palatin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Palatinatul Podoliei.
      surse: DLRLC

etimologie: