17 definiții pentru palatal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALATAL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal.

palatal, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr palatal] 1-3 (Atm) Relativ la palat2 (1-3) Si: palatin1 (1-3). 4-6 Care aparține palatului2 (1-3) Si: palatin1 (4-6). 7 Din regiunea palatului2 Si: palatin1 (7). 8 (Fon) Care se produce în regiunea palatului2 Si: palatin1 (8), (înv) palatinal1 (1). 9 (Spc; d. sunete) Care se articulează prin atingerea sau prin apropierea dosului limbii de palat2 Si: palatin1 (9), (înv) palatinal1 (2). 10 Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului2 Si: palatin1 (10), (înv) palatinal1 (3). 11 (D. timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului2 Si: palatin1 (11), (înv) palatinal1 (4).

PALATAL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal.

PALATAL, -Ă, palatali, -e, adj. (Despre sunete) Articulat prin atingerea sau apropierea limbii de cerul gurii. Sunet palatal. «E» este o vocală palatală. ◊ (Substantivat) Palatalele se articulează în regiunea palatului dur.

PALATAL, -Ă adj. Care aparține palatului, din regiunea palatului; palatin. // adj., s.f. (Sunet) articulat în regiunea palatului. [< fr. palatal].

PALATAL, -Ă adj. 1. din regiunea palatului; palatin2. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin apropierea sau atingerea părții de jos a limbii de palat. (< fr. palatal)

PALATAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de palat; propriu palatului. 3) și substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează în regiunea palatului. /<fr. palatal

palatal a. se zice de consoanele rostite lovind cerul gurii cu limba: palatale sunt c (ce, ci), g (ge, gi), j.

*palatál, -ă adj. (d. palat 2; fr. palatal). Al ceruluĭ guriĭ, al palatuluĭ. Gram. Pronunțat pin izbirea limbiĭ de ceru guriĭ, vorbind de vocale și consonante, ca e, i, ca c, g în încinge și ca ș, j, ñ. S. f. O vocală saŭ o consonantă palatală. Adv. Pin ajutoru palatuluĭ: a pronunța palatal. V. africat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

palatal adj. m., pl. palatali; f. palata, pl. palatale

palatal adj. m., pl. palatali; f. palatală, pl. palatale

palatal adj. m., pl. palatali; f. sg. palatală, pl. palatale

palata s. f., g.-d. art. palatalei; pl. palatale

palata s. f., g.-d. art. palatalei; pl. palatale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PALATAL adj. 1. v. palatin. 2. (FON.) (înv.) palatinal. (Sunet ~.)

PALATAL adj. 1. (ANAT.) palatin. (Regiunea ~.) 2. (FON.) (înv.) palatinal. (Sunet ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PALATAL, -Ă adj. (< fr. palatal): în sintagmele consoană palatală, sunet palatal și vocală palatală (v.).

Intrare: palatal
palatal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palatal
  • palatalul
  • palatalu‑
  • palata
  • palatala
plural
  • palatali
  • palatalii
  • palatale
  • palatalele
genitiv-dativ singular
  • palatal
  • palatalului
  • palatale
  • palatalei
plural
  • palatali
  • palatalilor
  • palatale
  • palatalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

palatal, palataadjectiv

  • 1. anatomie Relativ la palat, care aparține palatului, din regiunea palatului, palatin. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. fonetică; fonologie Care se produce în regiunea palatului. DEX '09
    • 2.1. prin specializare (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Sunet palatal. «E» este o vocală palatală. DLRLC
    • 2.2. (și) substantivat feminin Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. DEX '09 DN
      • format_quote Palatalele se articulează în regiunea palatului dur. DLRLC
    • 2.3. Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului. DEX '09 DEX '98
    • 2.4. (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.