13 definiții pentru pacific pacefic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico.

PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico.

pacific, ~ă a [At: VĂCĂRESCUL, IST. 282 / V: (înv) pacef~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat pacificus, fr pacifique] (Înv) 1 a Pașnic2. 2 a (Pex) Care exprimă liniște sufletească, blândețe. 3-4 sm,a (Înv; Ggf; îs) Mare ~ă sau ocean ~ (Ocean) cu ape liniștite, situat între Asia, Australia, America și Antarctica. 5-6 sn, a (Rar; îs) Locomotivă ~ă Locomotivă cu viteză mare, folosită la trenurile de călători. 7 a Care tinde spre un acord de soluționare pe cale pașnică2 a conflictelor.

PACÍFIC, -Ă, pacifici, -e, adj. 1. Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște. 2. (Invar., în expr.) Locomotivă pacific = locomotivă cu viteză mare, avînd două osii alergătoare, trei osii cuplate și o osie purtătoare, folosită la tracțiunea trenurilor de călători.

PACÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Pașnic; liniștit. [Cf. lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico].

PACÍFIC, -Ă adj. pașnic; liniștit. (< lat. pacificus, fr. pacifique)

PACÍFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care tinde spre pace; iubitor de pace. 2) Care este calm; lipsit de agresivitate; pașnic. /<lat. pacificus, fr. pacifique

1) *pacífic, -ă adj. (lat. pacificus, d. pax, pacis, pace, și fácere, a face). Liniștit, pașnic: om pacific. Care tinde la pace: ideĭ pacifice. Liniștit, fără valurĭ, neagitat: oceanu Pacific, (fig. domnie pacifică). Adv. În mod pacific: a trăi pacific.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice

pacífic adj. m., pl. pacífici; f. sg. pacífică, pl. pacífice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: pacific
pacific adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacific
  • pacificul
  • pacificu‑
  • pacifică
  • pacifica
plural
  • pacifici
  • pacificii
  • pacifice
  • pacificele
genitiv-dativ singular
  • pacific
  • pacificului
  • pacifice
  • pacificei
plural
  • pacifici
  • pacificilor
  • pacifice
  • pacificelor
vocativ singular
plural
pacefic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pacific pacefic

etimologie: