27 de definiții pentru pacișă păcișă paciușă pacesiu paceșă pacieși pacioșă pacisă paciță paciuci păceși păciș păcișe pacișe păciușe


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PACÍȘĂ, pacișe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Fire de cânepă sau de in de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului; câlți. [Pl. și: paciși.Var.: păcíșă s. f.] – Din ucr. pačosy.

PACÍȘĂ, pacișe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Fire de cânepă sau de in de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului; câlți. [Pl. și: paciși.Var.: păcíșă s. f.] – Din ucr. pačosy.

pacișă sf [At: I. IONESCU, C. 154/23 / V: (înv) ~cesă, ~isă, (reg) ~cesiu smn, ~ceșă, ~ieși sfp, ~ioșă, ~iță, ~iuci ssp, ~iușă, păcâși ssp, păceși sfp, păciș smn, păcișe sfp, păciușe sfp / A și: paci~ / Pl: ~și, ~șe / E: ucr пачоси] (Pop; mpl; șls csc) Fire de in sau de cânepă de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului ieșit din ragilă Si: (reg) câlți. corectată

PĂCÍȘĂ s. f. v. pacișă.

pace sf vz pacisă[1]

  1. Forma pacisă este de fapt o variantă a cuv. pacișă LauraGellner

paciuci[1] ssp[2] vz pacișă corectată

  1. În definiția principală, varianta de față este accentuată: paciuci; posibil să fie vorba de o greșală de tipar, greu însă de stabilit unde — LauraGellner
  2. În original, greșit: sp LauraGellner

păcâși ssp vz pacisă[1] corectată

  1. Forma pacisă este de fapt o variantă a cuv. pacișă LauraGellner

păcișă[1] sf vz pacișă

  1. Variantă neatestată de definiția principală. — LauraGellner

PACÍȘE s. f. pl. (Regional; și în forma păcișe) Fire de in sau de cînepă, de calitate inferioară, care rămîn de obicei în dinții daracului după pieptănatul fuiorului; cîlți. Ceea ce rămîne în perie se numește cîlțișori sau păcișe. PAMFILE, I. C. 208. Ș-am tors păcișele, Să-mi dai barizele. SEVASTOS, N. 161. – Variante: păcișe, păciușe (MARIAN, O. II 253) s. f. pl.

păcișèle f. pl. Mold. câlțișori, calitatea întâia de cânepă după ce s’a gătit de periat. [Rus. PAČESI].

pácișe și păcișéle f. pl. (rut. pačosi, cîlț, po-česáti, a peptăna; rus. páčesi, rămășiță de in la peptănătură; pol. paczesi, cîlț fin. V. cesală). Mold. Cînepă periată de calitatea cea maĭ bună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pacíșă (pop.) s. f., art. pacíșa, g.-d. art. pacíșei/pacíșii; pl. pacíșe/pacíși

pacíșă s. f., pl. pacíșe/pacíși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PACÍȘE s. pl. (pop.) câlți (pl.), (reg.) câlțișori (pl.), pacișele (pl.), pășunele (pl.). (~ele sunt fire de in sau de cânepă rămase în pieptenii ragilei.)

*PACIȘE s. pl. (pop.) cîlți (pl.), (reg.) cîlțișori (pl.), pacișele (pl.), pășunele (pl.). (~ele sînt fire de in sau de cînepă rămase în pieptenii ragilei.)

Intrare: pacișă
pacișă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacișă
  • pacișa
plural
  • pacișe
  • pacișele
genitiv-dativ singular
  • pacișe
  • pacișei
plural
  • pacișe
  • pacișelor
vocativ singular
plural
pacișă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacișă
  • pacișa
plural
  • paciși
  • pacișile
genitiv-dativ singular
  • paciși
  • pacișii
plural
  • paciși
  • pacișilor
vocativ singular
plural
păcișă (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcișă
  • păcișa
plural
  • păcișe
  • păcișele
genitiv-dativ singular
  • păcișe
  • păcișei
plural
  • păcișe
  • păcișelor
vocativ singular
plural
păcișă (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcișă
  • păcișa
plural
  • păciși
  • păcișile
genitiv-dativ singular
  • păciși
  • păcișii
plural
  • păciși
  • păcișilor
vocativ singular
plural
paciușă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paciușă
  • paciușa
plural
  • paciușe
  • paciușele
genitiv-dativ singular
  • paciușe
  • paciușei
plural
  • paciușe
  • paciușelor
vocativ singular
plural
pacesiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paceșă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pacieși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pacioșă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pacisă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paciță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paciuci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păceși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păciș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcișe
  • păcișea
plural
  • păciși
  • păcișile
genitiv-dativ singular
  • păciși
  • păcișii
plural
  • păciși
  • păcișilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacișe
  • pacișea
plural
  • paciși
  • pacișile
genitiv-dativ singular
  • paciși
  • pacișii
plural
  • paciși
  • pacișilor
vocativ singular
plural
păciușe substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păciușe
  • păciușea
plural
  • păciuși
  • păciușile
genitiv-dativ singular
  • păciuși
  • păciușii
plural
  • păciuși
  • păciușilor
vocativ singular
plural

pacișă păcișă paciușă pacesiu paceșă pacieși pacioșă pacisă paciță paciuci păceși păciș păcișe pacișe păciușe

  • 1. popular mai ales la plural Fire de cânepă sau de in de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: câlți attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ceea ce rămîne în perie se numește cîlțișori sau păcișe. PAMFILE, I. C. 208.
      surse: DLRLC
    • Ș-am tors păcișele, Să-mi dai barizele. SEVASTOS, N. 161.
      surse: DLRLC

etimologie: