pa¹ i [At: GALACTION, O. A. I, 122 / E: ger pa, mg pá] Termen de salut folosit la despărțire de către copii și în vorbirea cu copiii sau, familiar, între adulți Si: la revedere! salutare! (reg) servus!

PA interj. Formulă de salut la despărțire, întrebuințată de obicei față de copii. Pa! și noapte bună! C. PETRESCU, C. V. 55.

PA interj. fam. (se folosește ca formulă de salut la despărțire, mai ales, cu copiii) Cu bine; la revedere. /<germ. pa, ung. pá

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.^[1]

pa interj.

pa (gr. πα, de la numeralul π’ = 1, prima treaptă) 1. Denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete diatonice, care corespunde în nomenclatura silabică lui re*. 2. Numele celui de-al cincelea sunet în gama* indiană.

pa subst. Treapta (nota) întâi pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice. – Din p (cons. de legătură) + gr. a(alfa).

PA interj. (Formulă familiară de salut) La revedere.

PA-MALOMBE v. Shire.

pa! interj. la revedere!

pa și pu! expr. (glum.) la revedere!

pa și pusi! expr. la revedere!, cu bine!

PA interj. v. salutare.

pa interj. v. SALUTARE.