7 definiții pentru pașă (plantă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pașă2 s [At: SĂM. I, 11 / Pl: nct / E: bg паша] 1 (Reg) Pășune. 2 (Bot; Mun) Rogoz (Scirpus maritimus). 3 (Mun) Plantă cu tulpina patrunghiulară, comprimată, verde-roșiatică, ramificată, cu frunze roșietice la baza tulpinii și verzui în partea superioară, cu flori verzui, pedunculate, unite în spice, ce crește în ape stătătoare sau lin curgătoare (Potamogeton crispus). 4 (Bot; Mun) Broasca-apei (Potamogeton lucens). 5 (Bot; Mun) Broscatiță (Potamogeton natans).

2) páșă f., pl. e (bg. páša = pasište, pajiște. V. ispașă). Ĭal. Br. Un fel de rogoz (scirpus maritimus) ale căruĭ rizome daŭ un excelent nutreț p. porcĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁȘĂ s. v. broasca-apei, broscariță, rogoz.

pașă s. v. BROASCA-APEI. BROSCARIȚĂ. ROGOZ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

páșă s. f. – Varietate de stuf (Carex riparia). Bg. paša „pășune” (Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

páșă2 s.f. (reg.) 1. pășune. 2. rogoz. 3. plantă erbacee acvatică.

Intrare: pașă (plantă)
pașă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pașă
  • pașa
plural
  • pașe
  • pașele
genitiv-dativ singular
  • pașe
  • pașei
plural
  • pașe
  • pașelor
vocativ singular
plural