11 definiții pentru păstorit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSTORÍT s. n. Ocupația, profesia de păstor (1); creșterea vitelor; păstorie, păstorire. – V. păstori.

PĂSTORÍT s. n. Ocupația, profesiunea de păstor (1); creșterea vitelor; păstorie, păstorire. – V. păstori.

PĂSTORÍT n. 1) Creștere a vitelor (în special a oilor) prin întreținere la pășune. 2) Ocupație de păstor. /v. a păstori

păstorit n. îndeletnicirea păstorului.

păstorít n. (d. a păstori). Ocupațiunea de păstor: a trăi din păstorit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂSTORIT s. ciobănie, oierit, păstorie, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păstorít, s.n. – Ocupația, profesiunea de păstor: „Adevărata ocupație a maramureșeanului, aceea fără de care i-ar fi imposibil să trăiască și de care se leagă toată viața lui, cu durerile și deziluziile, cu vraja și frumusețile ei, ocupația pe care a moștenit-o de la părinți și va lăsa-o urmașilor, ocupația care s-a născut din însăși porunca pământului pe care trăiește este creșterea vitelor, păstoritul” (Georgeoni, 1936: 15). – Din păstori (DEX, MDA).

păstorít, s.n. – Ocupația, profesiunea de păstor: „Adevărata ocupație a maramureșeanului, aceea fără de care i-ar fi imposibil să trăiască și de care se leagă toată viața lui, cu durerile și deziluziile, cu vraja și frumusețile ei, ocupația pe care a moștenit-o de la părinți și va lăsa-o urmașilor, ocupația care s-a născut din însăși porunca pământului pe care trăiește este creșterea vitelor, păstoritul” (Georgeoni 1936: 15). – Din păstor (< lat. pastor) + -it.

Intrare: păstorit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstorit
  • păstoritul
  • păstoritu‑
  • păstori
  • păstorita
plural
  • păstoriți
  • păstoriții
  • păstorite
  • păstoritele
genitiv-dativ singular
  • păstorit
  • păstoritului
  • păstorite
  • păstoritei
plural
  • păstoriți
  • păstoriților
  • păstorite
  • păstoritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)