7 definiții pentru păstorel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSTORÉL, păstorei, s. m. Diminutiv al lui păstor (1); păstoraș. – Păstor + suf. -el.

PĂSTORÉL, păstorei, s. m. Diminutiv al lui păstor (1); păstoraș. – Păstor + suf. -el.

păstorel sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ei / E: păstor + -el] 1-4 (Șhp) Păstor (1-2) (foarte tânăr) Si: (rar) păstoraș (1-4). 5 (Orn; reg) Codobatură galbenă (Motacilla flava).

PĂSTORÉL, păstorei, s. m. Păstoraș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păstorél (rar) s. m., pl. păstoréi, art. păstoréii

păstorél s. m., pl. păstoréi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂSTORÉL s. v. ciobănaș, ciobănel, codobatură, prundar, prundaș.

păstorel s. v. CIOBĂNAȘ. CIOBĂNEL. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

Intrare: păstorel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstorel
  • păstorelul
  • păstorelu‑
plural
  • păstorei
  • păstoreii
genitiv-dativ singular
  • păstorel
  • păstorelului
plural
  • păstorei
  • păstoreilor
vocativ singular
  • păstorelule
  • păstorele
plural
  • păstoreilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păstorel

etimologie:

  • Păstor + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98