16 definiții pentru păpa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păpa vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pzi: pap / E: ml pappare] 1 (Fam; în vorbirea copiilor sau irn) A mânca. 2 (Îe) A ~ bătaie A mânca bătaie. 3 (Pex) A suferi alte pedepse. 4-5 (Îc) Papă-lapte (Persoană) care este lipsită de energie și de inițiativă. 6 (Îc) Papă-tot Mâncău. 7 (Pex) A consuma. 8 (Pex) A termina. 9 (Fig; c. i. bunuri materiale) A-și însuși pe nedrept. 10 (Fig; c. i. bani) A cheltui. 11 (Fig; c. i. bani) A irosi. 12 (Fig; c. i. bunuri materiale) A distruge. 13 (Pex; c. i. oameni) A scoate din luptă.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, familiar sau ironic, în cel al adulților) A mînca. O cloșcă cu pui mai rămăsese și mi-a păpat-o și p-aia. DELAVRANCEA, S. 230. Un dușman de lup... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. Nu mi-i foame...Nu?... Ai păpat zacuscă astăzi? ALECSANDRI, T. I 205. 2. Fig. A risipi, a irosi, a prăpădi ceva prin cheltuieli nebunești; a toca. (Cu pronunțare regională) Moșia preuților a papat-o ca și pe moșia Humulești. CREANGĂ, A. 80. ◊ Expr. Pupă-l în bot și-i papă tot = dă-te bine pe lîngă cel puternic și despoaie-l cît poți. Tot vorba bietei neveste, zice: «Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot», că sătulul nu crede la ăl flămînd! CARAGIALE, O. I 107.

A PĂPÁ pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând și înghițind; a mânca. ◊ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâie, lipsite de vlagă și de inițiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare

păpà v. 1. (în limba pruncilor) a mânca: a păpa ceva; 2. a înghiți: un lup pândea vremea să pape iezii CR.; 3. fig. și fam. a risipi: mi-a păpat toți banii; 4. fam. a suferi: a păpat duba ISP. (cf. mâncà 6). [Lat. PAPPARE].

2) pap, a păpá v. tr. (lat. it. pappare, d. vfr. paper, a mînca lacom; sp. pg. papar). Fam. Mănînc tot. Fig. Mănînc, risipesc: a-țĭ păpa averea. V. pup 2.

papă-lápte m. și f. (d. a păpa și lapte). Persoană bleagă, proastă, fără energie: un papă-lapte, a luĭ papă-lapte, femeĭa asta e o papă-lapte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păpá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pap, 2 sg. papi, 3 pápă; conj. prez. 3 să pápe

păpá vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. și pl. pápă

!pápă-tót s. m. și f., g.-d. lui pápă-tót; pl. pápă-tót


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂPÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli.

păpa vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. MÎNCA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

păpa, pap v. t. (în limbajul copiilor mici) a mânca

Intrare: păpa
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păpa
  • păpare
  • păpat
  • păpatu‑
  • păpând
  • păpându‑
singular plural
  • pa
  • păpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pap
(să)
  • pap
  • păpam
  • păpai
  • păpasem
a II-a (tu)
  • papi
(să)
  • papi
  • păpai
  • păpași
  • păpaseși
a III-a (el, ea)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpa
  • păpă
  • păpase
plural I (noi)
  • păpăm
(să)
  • păpăm
  • păpam
  • păparăm
  • păpaserăm
  • păpasem
a II-a (voi)
  • păpați
(să)
  • păpați
  • păpați
  • păparăți
  • păpaserăți
  • păpaseți
a III-a (ei, ele)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpau
  • păpa
  • păpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)