15 definiții pentru pământean pămintean pementean pemintean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pământean, ~ă [At: (a. 1633) GCR I, 83/10 / V: (înv) pămin~, pemen~, pemin~ / Pl: ~eni, ~ene / E: pământ + -ean] 1 a De pe pământ (73), care se află sau trăiește pe pământ (73) Si: pământaș (1), pământeancă (1). 2 a Privitor la pământ (73). 3 a Specific pământului (73). 4 smf Locuitor al pământului (73) Si: (îvr) pământos (4). 5-6 smf, a (D. oameni) (Persoană) născută într-o anumită țară, specificată în context Si: pământeancă (2-3), pământenesc (1), pământesc (10). 7-8 smf, a (Persoană) originară din acea țară, care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește Si: de baștină, pământaș (2), pământeancă (4-5), pământenesc (2), pământesc (11). 9-10 a Care aparține (țării sau) poporului despre care este vorba Si: pământesc (12-13), (rar) pământenesc (3-4), (reg) pământaș (1-2). 11-12 a Specific acelei țări Si: autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământesc (14-15), (rar) pământenesc (5-6), (reg) pământaș (3-4). 13 smf (Rar) Locuitor din aceeași regiune cu altcineva Vz concetățean, consătean. corectată

PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe pământ; de pe pământ, specific pământului. ♦ (Substantivat) Locuitor al pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara în care locuiește; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor2. – Pământ + suf. -eon.

PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe Pământ; de pe Pământ, specific Pământului. ♦ (Substantival) Locuitor al Pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara despre care este vorba; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor2. – Pământ + suf. -ean.

PĂMÂNTEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) v. PĂMÂNTESC. /pământ + suf. ~ean

PĂMÂNTEÁN2 ~éni m. 1) Ființă umană născută pe Pământ; pe planeta Terra; locuitor al Pământului. 2) Persoană care este de loc din regiunea sau localitatea avută în vedere; băștinaș; indigen; autohton. /pământ + suf. ~ean

pământean a. și m. 1. născut în acea țară, indigen: pământenii și străinii; 2. care locuiește pe pământ: ești tu viță de om pământean? ISP.; 3. pământesc: cunoscătorii vieții pământene EM.

pămintean[1], a vz pământean corectată

  1. În original, incorect accentuat: pămintean LauraGellner

pementean, ~ă sf vz pământean

pemintean, ~ă a vz pământean

PĂMÎNTEÁN, -Ă, pămînteni, -e, adj. 1. (Mai ales în basme) Care trăiește sau locuiește pe pămînt. Pe acele locuri nu se auzea să calce picior de om pămîntean. SBIERA, P. 132. Da ce vînt te-a adus și cum ai putut răzbate prin aceste locuri... Că pasăre măiastră nu vine pe aici, necum om pămîntean. CREANGĂ, O. A. 171. Pîndea umbra mlădioasă unei fete pămîntene, EMINESCU, O. IV 120. ◊ (Substantivat) Sînziana cu hoțul ei și cu alți doi pămînteni... umblă acum rătăciți pe fața pămîntului. ALECSANDRI, T. I 456. 2. Născut în țară, originar din țară, de baștină; băștinaș, indigen, autohton. Adă-ți aminte că ești pămîntean... Cruță pre biată țară. NEGRUZZI, S. I 140. Făcură complot împreună cu domnul să omoare pe toți boierii pămînteni. BĂLCESCU, O. I 70. (Substantivat) Așa au fost învățați pămîntenii noștri să nu se puie de price. SADOVEANU, P. M. 180. Pămîntenii vor simți de îndată foloasele produse prin dezvoltarea industriei interioare. ODOBESCU, S. II 111. În mai multe rînduri se măcelăriră o mulțime de pămînteni. BĂLCESCU, O. I 70.

pămînteán, -eáncă d., pl. enĭ, ence (d. pămînt). Care locuĭește pe pămînt, nu aĭurea (în poveștĭ). Indigen, autohton, nu emigrant: pămînteniĭ și străiniĭ. Om pămîntean, femeĭe pămînteancă (subst. ca și în țărancă Româncă), om de pe lumea asta, nu de pe cea-laltă (în poveștĭ). – Vechĭ și pemint-, pămint-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pământeán adj. m., s. m., pl. pământéni; adj. f. pământeánă, pl. pământéne

pământeán adj. m., pl. pământéni; f. sg. pământeánă, pl. pământéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂMÂNTEÁN adj., s. 1. adj., s. v. băștinaș. 2. s. v. om. 3. adj. v. laic.

PĂMÎNTEAN adj., s. 1. adj., s. aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populația ~ a unui teritoriu.) 2. s. muritor, om. (Fericit ~!) 3. adj. laic, lumesc, mirean, mirenesc, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pămîntesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

Intrare: pământean
pământean adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pământean
  • pământeanul
  • pământeanu‑
  • pământea
  • pământeana
plural
  • pământeni
  • pământenii
  • pământene
  • pământenele
genitiv-dativ singular
  • pământean
  • pământeanului
  • pământene
  • pământenei
plural
  • pământeni
  • pământenilor
  • pământene
  • pământenelor
vocativ singular
plural
pămintean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pementean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pemintean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)