7 definiții pentru păgubit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂGUBÍT, -Ă, păgubiți, -te, adj. Care a suferit o pagubă. – V. păgubi.

PĂGUBÍT, -Ă, păgubiți, -te, adj. Care a suferit o pagubă. – V. păgubi.

păgubit, ~ă smf, a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: păgubi] 1-2 Păgubaș (1-2).

PĂGUBÍT, -Ă, păgubiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a suferit o pagubă; păgubaș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂGUBÍT adj. înșelat, (fam.) mofluz. (A ieșit ~.)

PĂGUBÍT s. v. păgubaș.

PĂGUBIT adj. înșelat, (fam.) mofluz. (A ieșit ~.)

PĂGUBIT s. păgubaș, (înv.) dăunaș.

Intrare: păgubit
păgubit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgubit
  • păgubitul
  • păgubitu‑
  • păgubi
  • păgubita
plural
  • păgubiți
  • păgubiții
  • păgubite
  • păgubitele
genitiv-dativ singular
  • păgubit
  • păgubitului
  • păgubite
  • păgubitei
plural
  • păgubiți
  • păgubiților
  • păgubite
  • păgubitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)