6 definiții pentru păcurărel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCURĂRÉL, păcurărei, s. m. (Pop.) Păcurăraș. – Păcurar1 + suf. -el.

PĂCURĂRÉL, păcurărei, s. m. (Pop.) Păcurăraș. – Păcurar1 + suf. -el.

PĂCURĂRÉL, păcurărei, s. m. Ciobănaș, păcurăraș. Am și eu un frate, Un frumos păcurărei, Și are un toporel. MARIAN, Î. 108.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păcurărél (pop.) s. m., pl. păcurăréi, art. păcurăréii

păcurărél s. m., pl. păcurăréi, art. păcurăréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂCURĂRÉL s. v. ciobănaș, ciobănel.

păcurărel s. v. CIOBĂNAȘ. CIOBĂNEL.

Intrare: păcurărel
păcurărel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurărel
  • păcurărelul
  • păcurărelu‑
plural
  • păcurărei
  • păcurăreii
genitiv-dativ singular
  • păcurărel
  • păcurărelului
plural
  • păcurărei
  • păcurăreilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)