25 de definiții pentru pârpăriță parpariță părpariță părpăriță pâlpăriță pârpariță pârpâriță pârpeliță pârporiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

pârpăriță sf [At: BIBLIA (1688), 1422/16 / V: părpar~ (A și: ~pari~), păr~ (A și: părpări~), (reg) parpar~, părpăli~, pâlp~, ~par~ (A și: ~par~), ~ăli~, ~pâli~, ~pâri~, ~peli~, ~pori~, perpeliță, prepeliță (A și: prepeliță) / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: slv пръприца] 1 (Înv) Titirez la moară. 2 Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului Si: (reg) gânjei. 3 (Reg) Bucată de lemn de esență tare, fixată în gaura roții de piatră, la râșnița țărănească. 4 (Reg; îf pârpăliță) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele Si: (reg) crâng, prâsnel. 5 (Ban) Osie de lemn, la morile de apă, care pune roata în mișcare Si: (reg) fus, grindei. 6 (Reg) Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate Si: (pop) gârlici. 7 (Reg) Jgheab sau scândură prin care curge făina de sub piatra morii, după măcinat Si: vrană. 8 (Trs; Mar; îf pâlpăriță, părpăliță, părpăriță) Teică la moară. 9 (Îvr; imp) Piatră alergătoare la moară. 10 (Mar; fig; îf părpariță) Gură, considerată ca organ al vorbirii. 11 (Fig; reg) Om flecar Si: meliță. corectată

parpariță sf vz pârpăriță

părpariță sf vz pârpăriță

părpăriță sf vz pârpăriță

pâlpăriță sf vz pârpăriță

pârpariță sf vz pârpăriță

pârpâriță sf vz pârpăriță

pârpeliță sf vz pârpăriță[1] corectată

  1. În original, tipărit: vz pârpăliță, care este de fapt variantă a cuv. pârpăriță LauraGellner

pârporiță sf vz pârpăriță

perpeliță1 sf vz pârpăriță

prepeliță2 sf vz pârpăriță[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz pârpăniță. Acest cuvânt nu este definit în MDA2 — LauraGellner

PẮRPĂRIȚĂ, părpărițe, s. f. Piesă metalică așezată în gaura din mijlocul pietrei stătătoare a unei mori pentru a prinde capătul fusului care învîrtește piatra alergătoare.

părpăriță f. bucată de fier în care se prinde capătul fusului la o roată de moară. [Slav. PRŬPRIȚA].

pî́rpăriță și -liță f., pl. e (vsl. prŭprica, vîrtej). Vest. Feru care cuprinde capătu fusuluĭ și care învîrtește peatra mobilă a moriĭ. – Și pérpeliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pârpăriță s. f., g.-d. art. pârpăriței; pl. pârpărițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRPĂRIȚĂ s. (TEHN.) (reg.) gânjei, prepeliță. (~ la piatra alergătoare a morii.)

PÂRPĂRIȚĂ s. v. hădărag, teică, titirez.

PÎRPĂRIȚĂ s. (TEHN.) (reg.) gînjei, prepeliță. (~ la piatra alergătoare a morii.)

pîrpăriță s. v. HĂDĂRAG. TEICĂ. TITIREZ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pârpăríță, pârpăríțe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță.

pârpăríță, pârpărițe, s.f. – (reg.) 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria, 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR, 1956: 170). – Din sl. prŭprica „vârtej” (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA), ucr. perepelyca (DEX).

pârpăríță, -e, s.f. – 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR 1956: 170). – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyca (DEX).

pắrpăriță, pắrpărițe, s.f. (reg.) V. pấrpăriță.

Intrare: pârpăriță
pârpăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârpăriță
  • pârpărița
plural
  • pârpărițe
  • pârpărițele
genitiv-dativ singular
  • pârpărițe
  • pârpăriței
plural
  • pârpărițe
  • pârpărițelor
vocativ singular
plural
parpariță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părpariță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părpăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părpăriță
  • părpărița
plural
  • părpărițe
  • părpărițele
genitiv-dativ singular
  • părpărițe
  • părpăriței
plural
  • părpărițe
  • părpărițelor
vocativ singular
plural
pâlpăriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpariță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpâriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpeliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârporiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.