5 definiții pentru pârlit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRLÍT1 s. n. Faptul de a (se) pârli; pârlire. – V. pârli.

PÂRLÍT1 s. n. Faptul de a (se) pârli; pârlire. – V. pârli.

pârlit1 sn [At: ISPIRESCU, L. 213 / Pl: (rar) ~uri / E: pârli] 1-2 Pârleală (1-2). 3-6 Pârlire (3-6). 7 Bronzare.

PÎRLÍT 1 s. n. Acțiunea de a (se) pîrli. Pîrlitul porcului. ♦ Lucru pîrlit, ars. Stăpîne! mie-mi miroase a pîrlit. ISPIRESCU, L. 213.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: pârlit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârlit
  • pârlitul
  • pârlitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pârlit
  • pârlitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârlit (s.n.)

etimologie:

  • vezi pârli
    surse: DEX '98 DEX '09