PÂRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. În pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

pârgă sf [At: PALIA (1582), ap. GCR I, 37/39 / V: pârg sn / Pl: ~rge, (rar) ~rgi / E: slv пръга] 1-2 Fruct, cereală care (a început să se coacă sau) abia s-a copt Si: trufanda. 3 (Csc) Primele grâne, fructe, legume sau flori etc. dintr-un an. 4 (Înv; îe) A aduce (pe cineva sau ceva) ~ A aduce pe cineva sau ceva ca prinos, ca ofrandă. 5-6 Coacere (timpurie). 7-8 (Pex) Stare a fructelor și a cerealelor în pârgă (5-6). 9-10 (Îe; îla) (A fi) în ~ (A fi) pe cale să se coacă. 11-12 (Pex; îae; îal) (A fi) aproape de timpul potrivit. 13 (Îe) A da în ~ A începe să se coacă. 14 (Reg; îs) ~ de caș Caș preparat din cel dintâi lapte muls de la oi. 15 (Înv; pan) Persoană sau rod, produs etc. care este cel dintâi dintr-o serie. 16 (Îrg) Început.

PÂRGĂ s. f. 1. Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. În pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

PÂRGĂ f. Fază inițială a coacerii fructelor, legumelor și cerealelor. ◊ A da în ~ a începe să se coacă; a se pârgui. [Var. pârg] /<sl. pruga

pârgă f. 1. cele dintâi producte ale pământului (grâne, poame, struguri): pârga roadelor; 2. aceste producte aduse ca prinoase la biserică, la sărbătoarea Schimbării la față (6 August). [Slav. PRŬGA].

pârg¹ sn vz pârgă

PÎRG s. n. v. pîrgă.

PÎRGĂ s. f. (Și în forma pîrg) 1. (În loc. adj.; despre fructe sau cereale) În pîrgă = copt, dat în copt. În jurul lui, cîmpul verde, bogat, miroase a grîu în pîrgă și a fîn. DAN, TR. 157. Acuma-i vremea de fugă, Pînă sînt holdele-n pîrgă, Unde calci, Urmă nu faci. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58. A da în pîrgă (sau în pîrg) = a începe să se coacă, să se pîrguiască, a da în copt. Rămîn încruntați, întunecați oamenii și vara cînd dau în pîrg cireșele. STANCU, D. 24. Cînd dă în pîrg spicul, putem găti combinele pentru recoltă. SADOVEANU, A. L. 196. Roșiile mai au pînă să dea în pîrgă, mult șapte-opt zile. id. P. M. 283. 2. Timpul cînd încep a se coace fructele sau cerealele. Pînă la pîrga păioaselor... pămîntul întreg se îmbracă în auriul sau verdele crud al holdelor. MIHALE, O. 185. Se făcea ca astăzi parcă pe vremea pîrgului de toamnă. ANGHEL, Î. G. 39. 3. (Cu sens colectiv) Cele dintîi fructe sau roade dintr-un an, roade timpurii. Nici pîrga acestui pom nu o văzuse măcar. ISPIRESCU, L. 73. O tavă purtînd felurită pîrgă... se pune pe altar în sărbătorile zeiței Ceres. ODOBESCU, S. I 36.- Variantă: pîrg (ISPIRESCU, L. 72) s. n.

pârg n. coacere timpurie a fructelor; un smochin cu roadele în pârg ISP. [Abstras din pârgă].

pîrg n., pl. urĭ (d. pîrguĭesc). Munt. vest. Pîrguĭală: dormea pe maldăru de grîŭ tăĭat în pîrg (CL. 1910, 5, 315).

pîrgă f., pl. ĭ (vsl. prŭga, primele grăunțe de grîŭ copt. V. prăjesc). Fructele saŭ cerealele care s’aŭ copt maĭ întîĭ (trufanda). Aceste fructe oferite luĭ Dumnezeŭ (ceĭa ce se obișnuĭește, maĭ ales, la Schimbarea la Față, la 6 Augúst). V. pîrg.

!pârgă (pop.) s. f.

pârgă/pârg (pop.) s. f. / s. n.

pârgă s. f. /pârg s. n.

pârg v. pârgă

pîrgă (pîrgi), s. f. – 1. Trufanda, produs timpuriu. – 2. Bir, dare în fructe. Sl. prŭga „grîu timpuriu” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 285; Conev 72), din pružiti „a coace, a prăji”; cf. prăji. – Der. pîrgav, adj. (Trans., abia copt); pîrg, s. n. (timpul coacerii fructelor); pîrgui, vb. refl. (a începe să se coacă); pîrguială, s. f. (începutul coacerii).

pârgă, s.f. – Fructe, legume sau cereale în faza de coacere. În expr. a da în pârgă = a începe să se coacă; făină de pârgă = făină de mălai uscată pe sobă (Faiciuc, 2008). – Din sl. prǔga „grâu timpuriu” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < pružiti „a coace, a prăji” (DER).

a da în pârg expr. (er. – d. bărbați) a avea o erecție.