10 definiții pentru pânzar (persoană; -i) pânzer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

pânzar [At: BIBLIA (1688), 202/27 / V: (reg) ~zer sm / Pl: (1-2) ~i, (3-4) ~e / E: pânză + -ar] 1-2 sm (Îrg) (Țesător sau) negustor de pânzeturi. 3 sn (Reg) Sul la războiul de țesut pe care se înfășoară pânza țesută. 4 sn (Înv; Mol) Corabie cu pânze.

PÂNZÁR ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în producerea pânzei. 2) înv. Negustor de pânză. /pânză + suf. ~ar

pânzar m. fabricant sau negustor de pânzeturi.

PÎNZÁR, pînzari, s. m. (Învechit) Țesător sau negustor de pînzeturi. Sînt feciorul unui pînzar, m-am născut în Damasc și mă numesc Mokval. GORJAN, H. II 202. (Cu pronunțare regională) Nu-i bine cînd pînzariul s-apucă de cusut și croitorul de țesut. DONICI, la TDRG.

pînzár m. Fabricant orĭ vînzător de pînză. S. n., pl. e. Vechĭ. Corabie moldovenească cu pînze (V. caíc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pânzár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. pânzári

pânzár2 (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pânzár (persoană) s. m., pl. pânzári

Intrare: pânzar (persoană; -i)
pânzar (persoană; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzar
  • pânzarul
  • pânzaru‑
plural
  • pânzari
  • pânzarii
genitiv-dativ singular
  • pânzar
  • pânzarului
plural
  • pânzari
  • pânzarilor
vocativ singular
plural
pânzer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)