O definiție pentru pâcăire
Explicative DEX
PÂCĂI vb. IV v. pâcâi.
Intrare: pâcăire
pâcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pâcâi, pâcâiverb
popular
- 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd era vreme rea, stătea cu nasu-n spuză și pîcîia din lulea. SADOVEANU, O. III 544. DLRLC
- Își îndopă pipa din nou, aprinse, începu să pîcîie, cu vădite semne de satisfacție. C. PETRESCU, A. 409. DLRLC
-
- 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pâlpâi
etimologie:
- Pâc + -âi. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.