OVAR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative sau ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire.

ovar sn [At: ANTROP. 30/17 / V: (iuz) ~iu, over, ouariu / E: fr ovaire, lat ovarium] 1 Fiecare dintre cele două organe în care se formează și cresc celulele sexuale reproducătoare feminine. 2 Organ al unei flori, în care se formează ovulele și care se transformă după fecundare în fruct.

OVAR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative și ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire.

OVAR, ovare, s. n. Organ unde se formează și cresc celulele sexuale feminine. La bărbat aceste glande se numesc glande seminale, la femei se numesc ovare. ANATOMIA 248. ♦ Organ femei al unei flori, în care se află ovulele și care se transformă după fecundație în fruct.

OVAR s.n. 1. (Biol.) Organ în care se formează celulele sexuale feminine. 2. (Bot.) Parte a pistilului unde se formează ovulele și care se transformă după fecundație în fruct. [Cf. fr. ovaire, lat. ovarium].

OVAR s. n. 1. organ în care se formează celulele sexuale feminine; oofor. 2. parte bazală a pistilului unde se formează ovulele și care după fecundație se transformă în fruct. (< lat. ovarium, fr. ovaire)

OVAR ~e n. 1) (la om și la animale) Glandă sexuală feminină în care se formează și se dezvoltă ovulele. 2) bot. Porțiune inferioară a organului sexual feminin la plantele cu flori, din care, după fecundare, se dezvoltă fructul. /<lat. ovarium, fr. ovaire

*ovár n., pl. e (lat. științific ovarium). Zool. La vivipare și ovipare, locu unde se produc oŭăle. Bot. Partea unde se află semințele planteĭ, în josu pistiluluĭ.

ouariu sn vz ovar

ovariu sn vz ovar

over sn vz ovar

ovariu n. 1. organ în care se formează ouăle în corpul animalelor; 2. Bot. partea inferioară a pistilului.

ovar s. n., pl. ovare

ovar s. n., pl. ovare

ovar s. n., pl. ovare

OVÁR (< lat., fr.) s. n. 1. Organul de reproducere femel, care conține celulele germinative sau ovulele. O. are o funcție externă (formează ovulele) și o funcție de glandă endocrină (secretă estrogeni și progesteron). La majoritatea vertebratelor și la om există două o., așezate simetric în cavitatea abdominală; împreună cu trompele și uterul constituie organele genitale interne. La unii pești cele două o. fuzionează, formând o structură unică, iar la păsări numai o. stâng este funcțional. 2. (BOT.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele. După fecundație, o. se transformă în fruct și ovulele în semințe.