7 definiții pentru ouț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ouț sn [At: ECONOMIA, 213/26 / P: o-uț / Pl: ~e, (îrg) / E: ou + -uț] (Reg; șhp) 1-6 Oușor (1-6). 7 (Îc) ~ă galbine Bureți comestibili nedefiniți mai îndeaproape. 8 (Pop; îs) ~ul piciorului Ou (28).

OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț.

OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț.

OUȚ, ouțe, s. n. Oușor (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OÚȚ s. v. ouleț, oușor.

Intrare: ouț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ouț
  • ouțul
  • ouțu‑
plural
  • ouțe
  • ouțele
genitiv-dativ singular
  • ouț
  • ouțului
plural
  • ouțe
  • ouțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ouț

etimologie:

  • Ou + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09