8 definiții pentru ostentatoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSTENTATORIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire.
OSTENTATORIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ostentatoriu, ~ie a [At: RALEA, S. T. II, 222 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: fr ostentatoire] (Rar) Ostentativ (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSTENTATORIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSTENTATORIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OSTENTATORIU ~e (~i) rar v. OSTENTATIV. [Sil. -riu] /<fr. ostentatoire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ostentatoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. ostentatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. ostentatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ostentatoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. ostentatorie (-ri-e); pl. m. și f. ostentatorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ostentatoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. ostentatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ostentatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: ostentatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ostentatoriu, ostentatorieadjectiv
- 1. Ostentativ. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: ostentativ
etimologie:
- ostentatoire DEX '09 DEX '98 DN