8 definiții pentru ostăși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostăși vi [At: LB / Pzi: esc / E: ostaș] (Înv) 1 A se afla în serviciul militar. 2 A duce viață de ostaș. 3 (Pex) A lupta.

OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A fi în serviciul militar, a face armata, a sluji în oaste; a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atitea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11.

A OSTĂȘÍ ~ésc intranz. înv. A fi ostaș; a face armata; a cătăni. /Din ostaș

ostășì v. a servi ca ostaș, a se lupta: un popor ce ostășise atâtea veacuri BĂLC.

2) ostășésc v. intr. (d. ostaș). Funcționez ca ostaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostășí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășésc, imperf. 3 sg. ostășeá; conj. prez. 3 ostășeáscă

ostășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășésc, imperf. 3 sg. ostășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ostășeáscă

Intrare: ostăși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostăși
  • ostășire
  • ostășit
  • ostășitu‑
  • ostășind
  • ostășindu‑
singular plural
  • ostășește
  • ostășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostășesc
(să)
  • ostășesc
  • ostășeam
  • ostășii
  • ostășisem
a II-a (tu)
  • ostășești
(să)
  • ostășești
  • ostășeai
  • ostășiși
  • ostășiseși
a III-a (el, ea)
  • ostășește
(să)
  • ostășească
  • ostășea
  • ostăși
  • ostășise
plural I (noi)
  • ostășim
(să)
  • ostășim
  • ostășeam
  • ostășirăm
  • ostășiserăm
  • ostășisem
a II-a (voi)
  • ostășiți
(să)
  • ostășiți
  • ostășeați
  • ostășirăți
  • ostășiserăți
  • ostășiseți
a III-a (ei, ele)
  • ostășesc
(să)
  • ostășească
  • ostășeau
  • ostăși
  • ostășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostăși

  • 1. învechit A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cătăni
    • 1.1. prin extensiune A se război.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: război (vb.) un exemplu
      exemple
      • Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atîtea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • ostaș
    surse: DEX '09 DEX '98