ospitalier, ~ă [At: ASACHI, P. R. 11/2 / P: ~li-er / Pl: ~i, ~e / E: fr hospitalier] 1 a Care primește bucuros oaspeți Si: primitor, (înv) ospătos, (ltî) ospital², (reg) ospătariț, ospătarnic. 2 a Care este foarte atent, foarte amabil cu oaspeții Si: primitor, (înv) ospătos, (reg) ospătăriț, ospătarnic. 3 a (D. o casă, un oraș, o țară etc.) În care ești bine primit. 4 a (D. o casă, un oraș, o țară etc.) În care te simți bine. 5 smf (Nob) Membru al unei congregații religioase care dă ospitalitate (2) drumeților și bolnavilor.

OSPITALIER, -Ă adj. Binevoitor cu oaspeții; primitor. ♦ (Despre o casă, o țară etc.) Unde cineva este totdeauna bine primit, unde cineva se simte bine. // s.m. și f. Membru al unor ordine instituite pentru îngrijirea bolnavilor. [Pron. -li-er. / < fr. hospitalier].

OSPITALIER, -Ă I. adj. binevoitor cu oaspeții; primitor. ◊ (despre o casă, o țară etc.) unde cineva este totdeauna bine primit, unde se simte bine. II. s. m. f. membru al unor ordine militare religioase instituite pentru îngrijirea bolnavilor. (< fr. hospitalier)

*ospitaliér, -ă adj. (fr. hospitalier). Primitor, care primește cu bucurie oaspețĭ: popor ospitalier. Făcut p. ospitalitate: azil ospitalier. Subst. Membru al uneĭ congregațiunĭ religioase care dă ospitalitate drumeților și bolnavilor: un ospitalier. Adj. Un călugăr ospitalier. Adv. Cu ospitalitate: a primi ospitalier pe cineva.

ospitalier.