6 definiții pentru osmană
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSMAN, -Ă, osmani, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. ◊ Limba osmană = limba turcă. – Din osmanlâu (derivat regresiv).
OSMAN, -Ă, osmani, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. ◊ Limba osmană = limba turcă. – Din osmanlâu (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
osman, ~ă [At: HELIADE, O. I, 201 / Pl: ~i, ~e / E: drr osmanlâu] (Înv) 1 smf Turc. 2 a Care aparține turcilor. 3 a Referitor la turci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
osman (înv.) adj. m., s. m., pl. osmani; adj. f., s. f. osmană, pl. osmane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
osman (înv.) adj. m., s. m., pl. osmani; adj. f., s. f. osmană, pl. osmane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OSMAN s., adj. v. turc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
osman s., adj. v. TURC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
osman, osmanisubstantiv masculin osmană, osmanesubstantiv feminin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.